Din perspectiva Emmei
Am intrat in holul dinaintea bucatariei, m-am descaltat de balerinii care imi placeau atat de mult si am vrut sa merg sus, in camera mea, dar vocea tatalui meu m-a oprit:
-Unde ati fost?
-Eu si...ă...ne-am plimbat.
-Tu si baiatul acela sunteti impreuna, nu-i asa? -am vrut sa spun ca nu, dar nu am apucat, pentru ca tata mai avea ceva de zis- Pare un baiat bun- bine zis, doar pare- , ar trebui sa-l inviti intr-o zi aici. Vreau sa stiu si eu in mainile cui o las pe fiica mea. Ce zici de maine?
Ou! Stai putin, tata chiar a zis asta? Tatalui meu chiar ii placea de Brake? Am ajuns cumva intr-un univers paralel? Lui tata nu i-a placut nici macar unul dintre restul iubitilor mei, pe unii nici nu ii prezentam tatalui meu, mai ales ca eu si Brake nu eram impreuna!
-Da...nu stiu, vedem, tata.
Am urcat in camera mea si l-am sunat pe Brake sa-i spun ce l-am auzit cu urechile mele pe tata zicandu-mi. El a parut foarte amuzat si mi-a spus ca se va gandi serios la asta, dar eu numai in serios nu l-am luat. Am ras in hohote. Conversatia ne-a fost intrerupta pentru ca Alexis s-a hotarat si ea sa ma apeleze. I-am raspuns, i-ar ea m-a implorat sa vin la "intalnirea noastra de gradul zero". Mi-a spus ca Will si prietena mea cea mai buna s-au certat. Ele au decis sa organizam o zi a fetelor pentru a o face sa se simta mai bine. Sa o inveselim pe prietena mea nebuna devenise tinta mea pentru restul zilei de sambata.
Eu, Alexis si cu Hillary ne-am intalnit undeva la mijlocul distantei dintre casa mea si cea a lui Stef. Am pornit hotarate spre locuinta acesteia.
Am sunat la sonerie, iar cea care ne-a raspuns era mama lui Stef, pe care o cunosteam destul de bine. Am salutat-o. Pe Alexis si pe Hillary le stia mai mult din vedere, desi Stef le cunostea de cand ele erau mici. Mama acesteia ne-a marturisit ca fiica ei nu se simtea prea bine. Se incuiase in camera si plangea.
-Putem merge macar sa incercam sa vorbim cu ea? am intrebat-o eu rugator.
-Puteti incerca.
Ne-a deschis usa si ne-a primit inauntru. Am intrat si ne-am facut in cateva clipe comode. Ne-am descaltat si ne-am ordonat incaltamintea pe covorasul negru, frumos asezat in stanga usii de la intrare. Intr-un cuier aflat la cam doi metri de podea, pe peretele stang, ne-am agatat gecile. Gentuta mea micuta, in care nu incapeau mai mult de un portofel si un telefon, a fost pusa pe o canapea mare din living. Am fost ordonate pana cand toate lucrurile noastre au fost asezate fiecare la locul lor. Dupa asta, am zbughit-o imediat spre camera lui Stef. Am reusit sa observ inca o parte din casa lui Stef. Holul cuprindea mai multe sali. Culorile predominante erau un verde sters si un maro inchis, care cobinate, incantam privirile oricarui vizitator. Am ciocanit in usa camerei lui Stef, iar aceasta drept raspuns ne-a zis ca nu ii e foame, crezand ca suntem mama ei. Am strigat-o toate trei in cor, i-ar aceasta ne-a raspuns:
-Fetelor, voi erati.
Usa s-a deschis, din spatele ei aparand prietena mea care era de nerecunoscut. Era imbracata intr-un halat albastru, care ii acoperea genunchii si se asorta perfect cu peretii camerei, iar in picioare avea niste botosei, tot albastri cu urechi de iepuras. Stef arata groaznic. Parul brunet era ciufulit, indreptat in toate partile, obrajii si nasul ei erau rosii, iar sub ochii avea niste cearcane adanci, innegrite de putinul rimel pe care il folosise in ziua precedenta. Nu suportam sa-mi vad prietena in halul acela. Am luat-o in brate, spunandu-i ca va fi bine si ca daca se iubesc cu adevarat, se vor impaca. Ea mi-a zambit atat cat a putut si si-a sters ultimele lacrimi ce ii patau obrajii. Alexis si-a pus mana compatimitor pe umarul ei, iar Hillary i-a strans mana puternic, dandu-i de inteles ca ii tine pumnii cu privire la ce va face mai departe cu relatia dintre ea si Will. Nu putea sa se termine asa! Cei doi trebuiau sa se impace!
