-Cat eram de ciufulita!
-Si uite cat de larg zambeai! a observat Alexis.
-Si nu s-a descoperit inca motivul pentru care zambea? a intrebat Brake, cu ranjetul lui specific.
-Mananci ceva? Avem oua, sunca, branza...avem mai multe pe aici.
-Vreau si eu un sendvis dintr-ala mare, cu de toate, asa cum au cei din seriale, deci, pune tot ce gasesti comestibil in frigider.
Am mancat niste cascaval, sunca, salam, cateva felii de castraveti si niste rosii, toate acestea inghesuite intre doua delii de paine. Mi-a fost cu adevarat foame. Din cateva inghitituri, am reusit sa termin de mancat. Alexis si Brake s-au uitat mirati la mine, apoi i-am vazut razand. Poate ca intrecusem putin masura, dar cand mi-e foame, mi-e foame.
-Ce va uitati asa? Nu ati mai vazut un om care mananca?
-Nu credeam ca am sa te vad pe tine mancand, sau mai bine zis infulecand in felul in care tocmai ai facut-o, esti mult mai slaba ca mine si aveam impresia ca mananci atat cat se vede si pe corpul tau, a chicotit Alexis.
-Se pare ca ne-am inselat amandoi, a inceput si Brake sa rada.
Fetelor, eu am sa va spun ceva. Prima care ar fi trebuit sa afle erai tu, Emma, dar Stephanie n-a apucat sa iti spuna. Mi-e greu, serios, mai ales ca voi doua sunteti foarte bune prietene, dar trebuie. Stephanie pleaca intr-o saptamana.
-In vacanta, nu? Pleaca intr-o vacanta, apoi se intoarce, nu? am intrebat, incercand sa ma linistesc.
-De data asta chiar vorbesc serios, se muta.
Privirea mea s-a indreptat spre pamant. Nu voiam ca ei sa-mi vada ochii incetosati de lacrimi. Am fugit in holul principal, mi-am adunat lucrurile, si am dat sa ies pe usa, dar bratul puternic al lui Brake, strans de incheietura mea m-a oprit.
-Unde ai de gand sa pleci, domnisoara, a intrebat Alexis, ridicand o spranceana, aratand ca tata, daca probabil m-ar vedea plecand de acasa la o ora tarzie.
-Merg sa vorbesc cu ea! Trebuie sa o opresc sa plece, am spus, stergandu-mi lacrimile din ochi.
-Nu te grabi sa pleci singura, venim si noi. In momentul acesta te urci in masina mea, mi-a spus Brake, ridicand tonul, ceea ce m-a facut sa ma sperii putin.
-Mai lasa-ma si tu in pace! Prietena mea o sa plece curand, iar eu n-o sa apuc sa o conving sa ramana!
-Brake, cum poti sa asa tipi la ea? ne-a intrerupt Alexis.
-Mm...scuze, dar serios, mergem impreuna.
-Nu-i nimic, dar sincer nu stiu ce sa fac pentru ca-
Am vrut sa mai spun ceva, dar am fost oprita de imbratisarea lui Brake, care isi plimba degetele incet pe spate. Era asa linistitor! M-a facut sa ma calmez imediat.
-Eu nu mai am de gand sa astept sa isi faca si bagajele, asa ca sa mergem!
Am urcat in masina si am asteptat pana cand Brake mi-a zis ca pot coborî. Nu i-am asteptat si pe cei doi care au venit cu mine, si am intrat fara sa mai bat la usa. Stephanie era pe canapea si nici macar nu a intors capul atunci cand s-a auzit usa. Deja nu ii mai pasa, oricum trebuia sa plece, poate intr-un loc mult mai bun, unde se va distra mai bine decat aici, unde nu va mai avea nevoie de mine, o sa-si gaseaca alti prieteni.
