Lacrimile unui demon

* Capitolul 8 -*Destine spulberate *

O lumina puternica mi se reflecta in irisi, creandumi dinou o amintire, care ramanea amintire. Fiecare amintire ma lega de Domino, fiecare sarut imaginat, fiecare inbratisare erau asezate ca un film, ca si cum ai visa cu ochii deschisi, dar visele raman vise.
Un vis iti inplineste un vis, deoarece poti fi cu persoana iubita, fara ca nimeni sau nimic sa intervina.
Sunetul ciudat, se izbeste puternic de timpanul meu, facandu-ma sa gem. Imi intorc privirea, observand un tir gigantic in fata mea, care ma loveste cu brutalitate . Ceva cald se prelingea pe fruntea mea, atingand cu moleseala lichidul, care parea a fi sange. Ochii mi se mari in cap, sangele izbucnind din mine pe toate partile posibile, apoi ....... nimic.
Nici o parte a corpului nu imi mai reactiona . Ma temeam ca ceva mi se va intampla, nu vroiam sa mor eram doar o adolescenta de 18 ani, care visa nebuneste la o familie unita, in care sa existe multa iubire. Durerea era al naibi de insuportabila, gandurile inghetandumi-se ca un turture de gheata, aruncat in foc, insa acesta nu se transforma in apa cum ar trebui, devenea din ce in ce mai rece si solid.
...............................................................................................................................................................................

Imi deschid ochii metabolic, facandumise un gol in stomac. Ma ridic usor in picioare,clatinanduma ba pe un picior ba pe altul, observand privirile arzatoare ale pasagerilor care se pare ca se afla in acelas cosciug cu mine.
Privirea imi pica pe geamul automobilului, barbia mea find undeva in pamant.
Ma aflam intr-un avion, si pentru numele lui Dumnezeu era cel mai rau cosmar al meu.
Ma balangan in stanga si dreapta, privind inocenta, asezandu-ma usor pe scaun.
Ce naiba caut eu intr-un avion, nu imi amintesc sa fi luat unul. Stai parca eram ...... mm....! Nu-mi amintesc, probabil pe undeva!
Imi caut telefonul nedumerita, gasindu-l ne atins in buzunarul din spate. Il iau stangaci, apeland numarul mamei de telefon.
Una dintre stiuardese se indrepta spre mine, spunandu-mi :
- Or il inchizi, ori mi-l dai mie, lundumil din mana si inchizandul, apoi continand :
- Te vad cam agitata, ai nevoie de ceva?
Am dat din cap in semn ca nu, aceasta continundu-si drumul. Am prinso usor de mana, spunandui pe un ton nelinistit :
- Ma scuzati, acest avion ne va transporta in .....?
- In Camelot iubito. Nu te speria, o femeie pe nume Elisabeta ti-a platit transportul, si iti mai pot oferi un zbor placut.
Plecand, lasandu-ma in gandurile mele.
Auzi la ia un zbor placut! Cand pot muri din minut in minut, din secunda in secunda. Inima mi-o luase la trap, alertandu-mi starea de sanatate. Nu mai asta imi trebuia, mai ales unui cardiac. Inspir si expir profund, incercand sa ma calmez.
Deci nenorocita de regina, si-a pus planul in aplicare, doar pentru asi construi nu stiu ce regiment, distruge un suflet nevinovat. Nu ii voi face jocul murdar si o sa vada ca a regretat ca a facut asta.
Ameteala puse stapanire pe mine, amplificata cu o durere nebuna de cap. In acelas timp starea aia de rau si voma nu inceta ami da pace.
Imi indrept mana spre tample, masandule usor.
Nu mai puteam rezista, aveam nevoie de ceva, probabil de pastilele mele de inima pe care nu le-a mai luat de cand au intrat in viata mea cei reci.
Ma ridic usor, sprijinindu-ma de canapele inaintand cu fiecare pas, fixat bine pe podeaua acestuia.
Imi asez usor mana pe ivorul micutei usi care despartea baia de culoarul cu pasageri . O deschid usor, iar ameteala mea se inrautatise .
Am intrat brusc inauntru, directia mea find spre ghiuveta. Dau usor drumul robinetului, aruncandu-mi cativa stropi de apa pe fata.
Simteam sub mine motorul avionului care avea vro 100 de cai putere, cum se curba usor, cea ce imi facu rau mie . Am izbucnit dintr-o data, incolacindu-mi bratele firave pe dupa ghiuveta.
Prezenta cuiva se simtea bine in admosfera, lundu-mi usor parul, urmat de batai lente pe spate, soptindu-mi :
- Usor fetito! Raul de inaltime imi provoca si mie aceleasi sindromuri ca ale tale, dar odata obisnuita, a disparut.
Imi indrept capul spre ghiuveta plina de sange, stergandu-mi gura cu dosul palmi.
Privesc profund oglinda, vazandu-mi fata mea palida, cine mar vede ar crede ca sunt disperata dupa droguri sau si mai rau posedata , privind apoi persoana din spatele meu care se uita mirata la lichidul pe care il eliminasem. Analizez bine persoana din spatele meu, lacrimile facandusi loc pe obraji mei, sesizand ca acea persoana era defapt Victoria, prietena mea cea mai buna din liceu.
Ma intorc brusc, intanpinando cu o inbratisare stransa fapt la care tresarise, dar imi raspunse la randul ei la inbratisare.
Victoria se dadu vreo 2 centimetri in spate, uimirea citinduse lizibil pe fata ei, izbucnind in emoti :
- Anastasia! Tu?
Am dat afirmativ din cap, ochi findu-mi inundati de lacrimi.
- Any daca sti cat mi-ai lipsit! Da stiu a trebui sa fi nervoasa pe mine, pentru tot ce ti-am facut, dar poate asta nu conteaza, ce cauti tu defapt aici?
- Vik! Drept sa iti spun nici nu stiu cum am ajuns aici, probabil e mana reginei, o poveste lunga, credema lunga, dar asta nu isi are rostul, tu nu trebuia sa absolvezi facultatea! Ce cauti aici?
Isi apleca usor capul, tristetea se putea vedea foarte bine conturata pe fata ei, privind podeaua timp de 2 minute, spunand :
- Any ...! Daca ai sti tu defapt viata mea! Viata mea sa schimbat radical de cand ai plecat, mama ma casatorit cu un american din obligatie, doar pentru bani, mintindu-ma pe mine ca nu are cu ce sa ma creasca si deaia a recurs la asemenea instincte, dar nu e asa. Hm ..traiesc ca o sluga pentru familia nenorocitului, muncesc toata ziua, si cand ii arde lui abuza de mine in toate modurile brutale, iar din cauza zilelor petrecute dea randul la baruri, consumand in exces alcol vine si ma bate, Any asta e a 10 tara schimbata cum vrea el! Si......