Lacrimile unui demon

*Capitolul 1

Când am putut clipi,  mi-am   deschis ochii larg,  ridicându-mã brusc în fund,  gâfâind neîncetat. 
Nu existã vreo noapte  în care sã nam cosmaruri. Mãcar odatã în viatã sã pot dormi si eu linistitã. 
Somnul  pierise,  asa cã am plecat la bucãtãrie sã îmi iau un pahar cu lapte. 
Cobor multitudinea de scări , find invadată de o rafală de vânt rece si umedă , dar în același timp plăcută . Privirea îmi este atintita  pe pervazul ferestrei unde se afla o scrisoare inparfumata . Avea acel miros de liliac ca cel din partea de vest . Îmi place sa petrec timp pe acolo , ma simteam eu .
Am luat scrisoarea,  desfãcându-i fundita, si  despãturind-o. 
Când am reusit însfârsit  sã vãd ce scrie,  m-am aserat pe una din trepte,  citind scrisoarea :
♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦
         Dragã   Casandra

Au trecut 17 ani de când viața mea despărțit . Se pare ca destinele noastre ne poartă  pe alte cai , unele întunecate si greu de străbătut ,dar niciodata nu e prea tarziu . Ai fost adoptată , si crescută asa cum se cuvine , dar sa nu crezi ca eu nu am facut nimic . Te-am vegheat  de aici inchisoarea  vieti, unde totul este ca o prapastie rece , nelipsind mirosul de mucegai  , dar nu ma plâng , primesc cea ce merit . Dar privirea ta , prezența ta si forta ta ma inbarbateaza , ma ține în viața  , si sper sa ma ierti cândva .
            Cu drag tatal tău Belnardo
♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦

O lacrimã mi se rostogoli pe obraz, lipindu-mi capul de peretele rece.
Nu puteam fi adoptatã,  asta sigur e o glumã  proastă dea lui Trixi! 
Mi-am scuturat capul,  lund o gurã mare de aer,  apoi oftând.
Strâng scrisoarea,   aruncând-o  la cos, dandu-mi seama ca  era o pierdere de timp  din cauza prostiei din capul lui Trixi .
Iau stresata  paharul de lapte si ma îndrept cu pasi iuți spre camera .
Ce glumã proastã,  sã faci asemenea glumã la adresa  cuiva,  înseamnã să deti  mult tupeu,  si egoism .
M-am uitat înprejur,  apoi m-am asezat pe patul din camera mea,  lund o gurã din lichidul alb. 
Somnul îmi pieri, și acum probabil voi muri de plictiseală .
Sigur ce proastã sunt! 
Mi-am luat laptop-ul,  l-am asezat pe pat, intrând pe anumite rețele de socializare .
Nu puteai să nu observi statusurile Victoriei .
De ce ar pune ea diferite "ritualuri" sau cum se zice , pentru ce ar fi de folos !
Am dat clic pe ultima cu viitorul, scriind la legendã urmãtoarele cuvinte :
Acest ritual constã în  decedarea persoanei respective. Descrierea lui :
- Iei un cutit cu lamã netedã,  si ascutitã,  o treci pe limbã cu tãisul ( - deja îmi dădea fiori ),  apoi spui ce vrei sã afli si introduci lama cutitului pe beregãti.  Nu e o minciunã,  dar cine va face asta va muri.
DACÃ VREI SÃ TRÃIESTI,  MERGI ÎNTR-UN SAT CARE SE PRACTICÃ VODO.Aceste cuvinte erau accentuate,  de parcã ar fi vrun advertisment!  Nu cred ca era nimeni în deajuns de nebun să asiste la propriul deces , conceput de el însuși .
Înfine, mai bine practicam Vodo decât sã mor. Nu vreau sã îmi iau viață cu propriile mele mâini.
Izbucnind, am trântind laptop-ul,  lasând paharul cu lichid usor pe masã,  scufundându-mã sub pilota mea cu pisicute.  Frigul se lăsa dintr-o data în cameră , lucru ce mă înspăimânta . Nici o dată na mai fost așa frig aici ,de ce ar fi acum ?
M-am uitat în prejurul camerei,  ca sã pot zãri  de unde venea sursa aia de aer rece .
Bufnesc în râs singură când îmi dau seamă ca venea de la  geamul camerei mele,  dat de perete,  care aducea o mireasmă  ca a parfumului de liliac  . Mi se pune un nod în gât atunci când identific o umbra de bărbat ,  care avea o privire a ochilor rosi atintiti pe mine. O electricitate îmi străbătu șira  spinări , parcurgând prin tot corpul . Mă azvârl spre geam , trantindul cât am putut de tare pentru al închide . Ce mă îngrozea mai tare era ca umbră dispăru , și pot jura  ca era acolo.
M-am trântit în pat,  afundându-mã mai mult sub pilotã,  pentru cã aveam o teamã care încã persista.
Ploapele îmi erau grele,  abia de mai puteam zari ceva, iar faptul cã era cald mã fãcea sã adorm instantaneu.
....................................................
....................................................
Aveam un vis asa tare!  Eu si noul bãiat ?
Eu tocmai venisem din sala de curs,  mergând spre dulapul meu,  pentru am lua luciul de buze  cu aromã  de cãpsuni si miere, apoi  pentru am duce jurnalul la un loc bine ascuns ! 
De odatã auzisem un strigãt,  parea a fi Trixi ! 
Mi-am întors privirea,  ca sã vãd nimic !  Nu era nimeni .....
Mi-am vãzut de drum,  find lovitã de ceva,  scãpându-mi cãrtile,  printre care și  jurnalul meu !
Când mi-am ridicat privirea sã vãd cine e am rãmas mascã!
În fata mea se afla nimeni altul decât o bunaciune.  Era acel baiat misterios care îmi dãdea palpitati.
Un zâmbet se jucã pe fata noastrã,  atintindu-ne cu privirea unul pe celãlalt .
Avea neste ochii negri întunecati,  pãrul ciufulit,  si buzele rosi,  iar fata lui era palidã !  Era alb ca varul, cea ce mă facea să cred ca nu se simțea bine .
Dar imediat în mintea mea se întipări cuvintele reci pronunțate  de Vichi zicând :
- Nu te mai apropia de el asfel o vei încurca cu mine pãpusã !
Ramasem blocatã,  dar imediat m-am desmeticit,  scuturându-mi capul, privind cãrtile mele înprãstiate pe jos. 
Era clar cã eu nu mai aveam nici un strop de noroc, nimic.
Jurnalul meu era deschis fix la pagina în care așternusem sentimentele și gândurile despre el ,  iar poza lui strãlucea de-ti lua ochii.
- Apropo Ania !  Frumoasã pozã,  o mai ai?  Vreau sã o pun pe pagina mea,  esti cel mai bun fotograf. 
Am început sã tremur,  uitândumã fix la pagina  din jurnalul meu .  In momentul ãla îmi venea sã mor,  sã rup pagina aia,  sã o arunc pe foc,  dar m-am calmat,  trãgând o gurã mare de aer,  oftând usor. 
- D....... da ......o...o mai am !  Bâlbâindumã eu!
Inimă mea stătea decât să cadă .
M-am aplecat,  ca sã îmi închid jurnalul,  si sã-mi adun cãrtile,  dar un fior rece mã strãpunse .  Mâna mea fãcu contact cu a lui ( baiatul acela de care nume nu-l stiu) tresãrind la atingerea lui. 
Mi-am retras mâna, si am continuat sã îmi strâng cãrtile de pe jos . Când am terminat,  am dat sã plec dar mâna lui era situată pe brațul meu , creând un fel de vibrație între noi .
- Imi pare bine de cunostintã !  Eu mã numest Sebastian.
Îmi ia fața în mâinile sale ridicãndu-mi capul,  uitându-mã în acei ochii,  furandu-mi privirea ca  intr-o  vraja ,  si am dat afirmativ din cap . 
Își apropie ușor, usor buzele cărnoase și moi de ale mele , lipinduse ușor unele de altele , apoi retragandune .
- As vrea sã te strig Ania , sper să nu te deranjeze , cât despre sărut , a fost unul foarte dulce , ai nește buze foarte moi .
Un zâmbet îmi jucã pe fatã,  uitându-mã la el,  apoi dându-mi pãrul dupã ureche,  îndepãrtându-mã de lângã el .
..................................................
..................................................
Visul îmi fu întrerupt de mama care tipa de nu o mai tinea plãmâni :
- Ani ! Treci imediat la masã,  cât dormi,  azi ai cursuri!
Strig frustrata :
- Ieși !
Intră peste mine , tragand patura de pe mine , și eu facandu-ma praf de gresia rece.
- Nu te cred ! Cum ai .....!
Îmi ridic capul de jos , avand un păr în cap de doi optzeci , probabil se terminase  războiul din 77 , suflând iritată în șuvițele de păr care stăteau aiurea pe fața mea .
Mă ridic de jos , observand  lângã patul meu un trandafir rosu ca sângele, sclipind în toatã splendoarea lui. 
- Ani!  Vino odatã leneso,  trebuie sã mãnânci.
Mi-am luat ochi de la acel trandafir,mergând repede la bae,  ca sã mã pot spãla pe ochi si mâini,  apoi coborând cât de repede puteam scãrile.
M-am asezat la masã,  savurând friptura de pui cu garniturã care era delicioasã.
Dupã ce am terminat de mâncat,  am mers sã-mi fac un dus, cu tot ce trebuia,  apoi sã mã înbrac.
Mi-am ales o bluzã strâmtã decoltatã,de culoare rosiaticã,  si o pereche de blugi negri. 

- Mamã am plecat!
Dar nimic,  nu se mai auzea absolut nimic.  Probabil nu ma auzit,  asa cã am plecat la scoalã,  pentru a "învãta" lucruri noi. 
Da sincer m-am sãturat de scoala asta cu tocit ,teze ,examene ,  si cãcaturi deastea.  Muream după o zi în care fetele să bălească după băieți atunci când îi scotea în față  sau când ies din sala de sport , dar bineînțeles fără ore !
Mi-am continuat drumul,  bonbãnind în subconstientul meu o melodie nouã. 
Ajunsesem la scoalã,  vãzândul pe noul bãiat stând   în fata usi care ducea în clasa mea. M-am prefãcut cã nu-l vãd strecurându-mã pe  lângã el,  apoi uitându-mã spre Vichi care era cu ochii sticlã pe mine,  dar nu puteam zice nimi,  trasmitândui un zânbet sters.
M-am asezat în bancã,  oftând,  apoi scotându-mi telefonul, infigandu-mi căștile în urechi ,  jucându-mã un joc pe care îl aveam. Cu toate ca muzica nu era pornită vroiam să pretind asta , pentru a evita discuti .
O umbrã încurca razele soarelui sã mai batã pe fata mea,  asa cã aveam degând sã vãd ce se petrece.....  O doamne! ........ Fix în fata mea se afla acel baiat irezistibil  rezemându-se de banca mea,  spunând :
- De aici în colo eu voi sta cu ea în bancã,  e totul clar?
Când am auzit mi-a picat cerul în cap,  fix ce nu-mi trebuia  mie,  un dezavantaj pentru tine Ani,  felicitãri ....... Chiar dacă inima îmi bătea tare , și simțeam cum mă topesc , îmi doream să îl simt lângă mine , dar îmi era interzis deoarece era vorbă de prietenă mea în joc .
Acesta se asezã pe  scaun lângã mine,  jucânduise un zâmbet larg pe fatã. 
- Bunã Ania,  ce joc te joci? 
Se vedea cu ochiul liber cã acea întrebare era inutilã,  si cã ma întrebat ca sã mã bage în seamã.
Dar în schimb eu nu i-am dat importantã, facandu-l să creadă ca nu îl aud , și ca nu există .
Îmi îndepărtează șuvița de păr de pe chip , jucanduise un zâmbet pe fața , la vederea jocului cu ponei , firar să fie joc  blestemat . A dat să ia una din căștile mele , dar eu l-am respins ,  mutandu-ma în banca lui Vichi zicând :
- Miscã de aici ,aici e locul meu,  locul tau e acolo unde am stat eu,  hai mai repede ......
Aceasta avea un fel de zâmbet pe fatã,  mutânduse imediat acolo unde îi spusesem. 
Baiatul acela se uitã cu o fatã dezamãgitã,  apoi întorcându-si privirea. 
Cursurile începuse,  iar domnisoara Miuriãl ( sau asa cred cã o chiamã) intrase,  tinândusi cursul ei stupid,  adresânduse la noi :
- Sper cã vati cunoscut noul coleg!  El este Sebastian,  vine din Africa,  pãrinti lui au murit,  iar el e singur!  Comportativã frumos cu el!
Ce!..........  Faci misto de mine?  Sebastian pe bune?  Visez sau m-am lovit la cap?  Acelas nume ca în visul pe care îl avuse . Ce ironică ești Ani , mai adineaurea băiatul sa prezentat !
Toatã ora Sebastian a stat întors la bancã,  nebãgândo pe Vichi în seamã,  de parcã nu ar fi existat niciodatã.
Imi era un rau de nu mã puteam tine pe picioare, în schimb mă  plictisisem de moarte,  dar însfârsit ora se terminase,  dând sã plec,  dar am fost opritã de Sebastian,  spunându-mi inpunãtor :
-Crezi cã dacã mio bagi pe fata asta pe gât o sã scapi?  Nu ai sã scapi de mine nici când oi muri .
Nu i-am da importantã,  smulgându-mã din mâinile lui,  plecând la bae .
Cu baiatul asta clar prietenia mea cu Vichi se duce pe apa sambetei . 
Am intrat în bae,  dându-mi cu putinã apã pe fatã  deoarece senzatia aia de rau era din ce în ce mai mare, uitându-mã în oglindã.
In fata mea se afla o tânãra fata trasã la fatã,  albã ca varul. Stai eu sunt aia .......!
Nu pot arãta asa,  apoi lund gentuta de farduri de lângã  oglindã astupându-mi cearcãnele,  dându-mi cu un roz în obraji pentru ca sã par mai înbujoratã.
Am iesit din bae,  dând nas în nas cu Sebastian,  care îmi bloca drumul. 
- Nu poti scãpa de mine, te-am avertizat ....!
Acesta îmi prinse capul,  sãrutându-mã,  iar Vichi era lângã noi.  Nu puteam rãspunde la acel sãrut,  chiar dacã vroiam .
Smulgându-mã din stânsoare,  i-am dat o palmã,  destul de încet ,  fugind spre dulapul meu pentru ami lua o pastilã,  cum spuneam rãul persista. 
Picioarele îmi erau fleascã,  amețeală puse stăpânire pe mine ,  venind cu capu de gresia  culoarului,  find tinta tuturor privirilor .