Lacrimile unui demon

*Capitolul 6 -Iubire sau razboi?

Un suspin îmi parasise gâtul, ramânând blocatã pret de câteva minute. Tot ce îmi trecea prinp cap acum era doar dorul de casã, sã fiu dinou în casa parinteascã, unde am crescut, si mai ales sã fiu eu, eu însumi, nu persoana care pretinde toata lumea ca sunt.
Lacrimile îmi curg juroaie pe fatã, ghemuindu-mi picioarele strâns la piept, stând cu capul pe mâini. Seara asta se pare cã aici voi petrece vremea. Nu credeam cã voi ajunge vreodatã sa dorm la usa ca un câine, nici prin minte nu-mi trecea.
Dintr-o data zona abdominala începu sã ma doara, sã ma înjunghie, sa ma distruga pe interior creândumi stari de vomã si alte sindromuri. Mã simteam ca un monstru ,apoi acea stare disparuse devenind dinou eu, de parcã în momentul ãla mi-a înfipt cineva un cutit în inima.
Un fel de lichid rosu izvora din mine, pupiele fãcândumi-se un negru intens . Nu puteai deosebi culoarea mea cu cea a nopti, ca si cum m-as camufla cu ea pentru a distruge, parul îmi era foarte ciudat, iar vederea încetosatã. Mã simteam parcã vinovatã pentru tot ce se întâmpla, chiar dacã se întâmpla fãra voia mea. Slabiciunea puse stãpânire pe mine, picând latã jos, doar eu si lumina nopti. In momentul ãla nu mai simteam nimic, doar rãzbunare.
Simteam cum îmi curge prin vene acel venin de viperã care îmi provoca acel sentiment de razbunare.
Mintea mi se blocase instantaneu ca un calculator virusat, întindândumã si zmulgând cu ghiarele iarbã cu bucati mari de pãmânt. Totul înghetase în jurul meu, la fel si eu, intrând parcã într-un somn al morti.
Un fel de imagini mi se derulã în minte ca un film abia vãzut. La vreo 40 km sau si mai mult se afla un înger alb cu aripi lucioase, fiecare fulg din ele completa cu splendoare decorul, iar în cea laltã parte era un înger cu aripi de doua ori mai mari decât cel alb, dar culoarea lui era neagra. Cel alb trãgea cu disperare de cel negru spunândui :
- Nu te lãsa ademenitã draga mea, învinge monstrul din interiorul tãu, o sã reusesti, simt asta! Glasul suav si linistit îi scotea sentimentele materne la ivealã lovinduse de realitate.
In schimb cel negru nu pãrea a fi interesat de nimic, dând în urma lui un bulgãre de foc, arzândui pe cei albi, rãmânând doar o ceatã intensã. Apoi de odatã o fatã inpunãtoare se aflã nici la doi milimetri de fata mea zicând :
- Ca sã învingi rãul, trebui sã te aliezi cu un demon pentru a deveni una de-a noastrã.
..................................................
Ochii mi se deschise instantaneu, ridicându-mã brusc în capul oaselor, gâfâind continuu.
Mi-am frecat ochii, uitându-mã în preajma mea . Expresia fetei mele dãdea de bãnuit, deoarece gura îmi era pânã în pãmânt, uitându-mã la un punct fix .
Acel punct era Domino, înbrãcat într-o pereche de pantaloni, la bustul gol, uitânduse cu admiratie la mine.
Trebuia sã stiu de ce se uita asa, îndreptându-mi privirea la ..... ce!
O doamne, eu eram ......... ce?
Eram doar în sutien si o pereche de lenjerie intimã si culmea una din capsele sutienului era deschisã.
Nu credeam cã e în stare sã facã si asta, a fost prea de tot.
O singurã întrebare îmi bâzâia în minte, spunând cu un fel de rãgusalã în glas :
- Ai ........! Nu cum va ......!
Mi-am ridicat o sprânceanã, asteptând doar rãspunsul. Dacã sa apropiat de mine îl voi omorâ cu mâinile mele.
Domino dãdu negativ din cap, linistindu-mã , ca si când nu sar fi întâmplat nimic.
Am suspinat usuratã, spunând :
- De ce ai fãcut asta?
Acesta se uitã cu o privire bonlavã spre mine spunând printre dinti :
- Corpul tãu mi-a atras atentia, nu m-am putut controla!
Se simtea tensiunea dintre mine si el, iar eu ca sã evit ori ce moment intim, am fãcut semn spre sutienul meu ca sã-l închidã :/
În câteva secunde se afla în spatele meu, dãsfãcând si celelalte capse.
Ironia din vocea mea nu putea fi neobservatã, spunând pe un ton aspru :
- Am zis închidel!
Domino îmi executã rugãmintea, lipindu-mã de zidul rece al castelului, imobilizândumã. Formele corpului lui se simtea foarte accentuate pe trupul meu, fãcândumã parcã sã gem. Acesta îsi apropie din ce în ce buzele spre ale mele pentru a mã sãruta, dar ceva la oprit nu stiu ce. Sa dat în spate vro doi trei pasi, spunând pe un ton rece :
- Iartãmã! Dispãrând instantadeu din camerã.
Peretele era acum prietenul meu cel mai bun, lãsândumã pe el pentru am trage sufletul ceva minute.
Când am simtit cã totul e ok, m-am ridicat, lundu-mi hainele zdrentuite si rupte de Domino într-o mânã, sãrind gemutul de vreo doi metri de pãmânt, stiu nu prea mult :)
Inpactul meu cu pãmântu a fost unul dureros, scotând un sunet asurzitor.
Picioarele îmi erau rãnite, si fix în fata palatului reginei Elisabeta se aflã scumpa ei ficã îndreptânduse cu mersul ei drãcesc spre mine.
M-am aruncat în tufisurile din fata mea, târândumã pe coate pânâ unde puteam. Piele mã mânca nebuneste, si sângele juroaie. Când am simtit tensiunea mai apãsatã, mi-am aruncat hainele sub mine, trântindumã peste ele, " adormind ". Trebuia sã o pãcãlesc pe Molly, cã am înoptat aici.
Aceasta desface tufisul unde mã aflam eu, spunând ironicã :
- Haaa ce cauti tu aici în iederã. Ti-ai pierdut ceva! Poate toate hainele în nebuneasca ta noapte cu Sebastian.
Am rãmas mascã spunândui cãtelei din fata mea :
- Esti chioarã? Sau ai vre-o problemã cu vederea? Hainele se aflã sub mine, a searã am înoptat aici, deoarece scumpul tãu frate, foarte " drãgut de asemenea " mi-a închis usa, si ma lãsat afarã.
Molly îsi înclesteazã degetele dupã bratul meu, trãgândumã afarã, zicând :
- Miscã-te avem o grãmadã bagaje de fãcut! O cãlãtorie lungã pânã în Camelot, si hai o data pânã nu te vede cineva asa în halul ãla!
- Ce sã cãutãm noi în Ca..... spunând eu putin stresatã, dar am fost imediat întreruptã de aceasta. Palma Mollyney se stabilea pe umãrul meu, cu o putere, ha ha sã nu mi-o si rupã.
- Taci proasto! Am scãpat o vorbã fãrã sã îmi dau seama, fi atentã nu vei spune nimãnui nimic nici o întrebare stupidã, de locul în care vom pleca, doar dacã afli de la ei.
- Da pânã la urmã ce mã credeti pe mine! Proasta voastrã? Mã frecati de colo colo ca pe o marionetã, oameni buni sunt vie, am si eu suflet, exist, cred cã sunt destul de autoritarã si pot sã fac cea ce îmi propun eu nu voi clar, pânã la urmã eu a cui sunt? Am fost cumva nãscutã pentru a mã controla voi cei reci, mai bine vedetivã dea lungul nasului si lãsatimã pe mine în pace .
Palma Mollyney se lovi cu brutalitate de fata mea, acompaniatã cu privirea acea de viperã spunând :
- Ajunge! Taci! Moarã hodorogitã! Regina va ajunge peste câteva momente în camera ta, dacã nu e deja acolo! Tot ce vreau de la tine e tãcere, compoartãte ca atare cu mama, si dacã aduce cumva vorba de locul unde ne vom muta, schimbã vorba clar!
Fata mea se încruntã drastic, si expresia fetei lu Molly era de babuin, pânã când aceasta îmi strivi un deget de la picior cu pantoful ei cui ridicând o sprânceanã :
- Ai înteles?
Iar eu ca ultima proastã am dat lent din cap, continund drumul.
Usile care acum o noapte mi-au fost închise, acum se deschidea lent, faimos asteptând doar ca cineva sã intre.
Stiu foarte bine cã Sebastian o va încurca rãu cu mine, asa cã am pãsit inpunãtoare.
Gãrzile care pazeau intrarea, aveau o discutie aprinsã cu Molly, iar în mijlocul lor era Sebastian uitânduse cu privirea aceea bonlavã, apropiinduse lent de mine. Distanta dintre noi fu una milimetricã, abia de mai puteam gândi.
- Vezi! Stiam eu cã tu nu mã poti refuza si îmi vei face o favoare venind asa la mine.
Acesta îsi plimbã degetele reci pe pielea mea, soptindumi la ureche :
- Sã sti cã arãti foarte bine, se putea si mai bine, dacã dãdeai jos si lenjeria mã vrãjai dea binelea.
Buzele lui Sebastian se plimbã pe pielea mea, activându-mi toate simturile. M-am dat vro 2-3 pasi în spate, rãspunzând inpunãtoare :
- Lasã nu mai fi tu asa vrãjit, te consumi de geaba, si da nu arãt în felul ãsta pentru tine, ci din cauza nopti de asearã, prin iederã.
Recunosc noaptea nu am petrecuto acolo, ci în patul lui Domino fãrã sã vreau, dar nu puteam spune asta.
Pielea începu din nou sã mã mãnânce, frecându-mi spatele de peretele castelului .
Vocea drasticã a lui Sebastian se auzea clar gesticulând :
- Puteam sã te scarpin mai bine de atât pãpusicã!
I-am adresat un zâmbet sters si fals, dându-mi ochi peste cap.
- Gata ajunge amorezilor, nu mai pierdeti vremea, si începeti si strângetivã, avem cam 20 de camioane de încãrcat.
Sebastian urcã cu repeziciune scãrile, dispãrând cât ai clipi.
Mâna mea o prinse strâns pe a Mollyney, spunând agitatã :
- Tu vorbeai serios cu mutatul de finitiv la Camelot?
- Da normal copilo, la ce te asteptai, hai strângete, vom avea cam mult de mers.
Fericirea radia pe fata mea, deoarece azi era ziua în care speram cã pot scãpa de cei reci pentru tot deauna. Picioarele mele lipãiau ridmic holul, intrând în camera mea, lãsându-mã usor pe usã.
Bravo Casandra, azi va fi ziua cea mare, ziua asteptatã de atâtia ani, vei scãpa de toti, nu te va mai putea controla nimeni .
Am lãsat gândurile de o parte, ridicândumã alert . Dacã ceva nu va merge bine si toatã treaba asta cu evadatu va esua, dacã nu voi fi capabilã de mine, si voi pierde cu stângãcia mea, dacã ...... nimic! Vei reusi! Mi-am inpus eu.
Am tras toate hainele în geamantan, uitândumã pentru o ultimã oarã pe geam, lundu-mi la revedere de la camera care cândva mi-a fost casã.
O durere abdominal se abâtu peste mine, aruncând geamantanul undeva pe jos, refugiindumã la bae, tinându-mã strâns de capacul veceului. Vãrsam ca o fântânã artezianã, stergându-mi apoi cu încheetura mâini buzele. Lichidul pe care il emanasem era sânge închegat cu mici bucãti de vene.
Simteam prezenta cuiva, întorcându-mi capul necontrolat. Domino se uitã cu o anume remuscare la mine, ajutându-mã apoi sã mã ridic.
Eram foarte tristã cã nu puteam avea parte de atâta dragoste în continuare, nu puteam fi eu, chestia asta cu mutatul mã enerva de micã. Cred cã am fost mutatã din casã în casã aproximativ 10 ori.
O voce rãgusitã se auzi usor la urechea mea, find acoperitã de douã brate puternice :
- Ce ai? Stiu cã îmi ascunzi ceva, te rog zi! Vocea îngrijoratã în tot deauna te dadea de gol, mai ales cã venea din partea lui Domino!
Buzele sale reci alunecau pe pielea mea fragilã, fãcându-mã sã gem la inpact. M-am smuls din strânsoare, pentru a evita vreo catastrofã.
Privirea mea era pierdutã, parcã priveam în gol atintind un punct fix din bae.
Picioarele îmi cedã de odatã, fãcând contact cu podeaua.
Mâinile mele micute nu puteau opri lovitura pe care urma so am.
Domino îmi prinse usor capul, ridicându-mã într-o pozitie cât de cât confortabilã. Bratele lui se încolãci dupã talia mea, trãgându-mã aproape de el. Puteam simti abdomenul bine lucrat pe spatele meu, lãsândumi capul pe umãrul acestuia.
- Sti partea proastã e cã te plac, e ultima zi petrecutã cu tine, si ultima în care mã vei vede. Regina a ordonat mutarea de finitiv la Camelot, a strâns or ce fel de ornament care putea exista.
Bratele lui se îndepãrtã lent de abdomenul meu, trecându-si mâna usor prin pãrul meu, apoi dispãru.
Nu stiu dacã am fãcut bine cã i-am spus, hmm, laso baltã or cum afla odatã si odatã :/
M-am ridicat, pentru a scãpa de gustul ne plãcut din gurã, îndreptându-mã spre patul meu.
O anume bocãniturã se auzi dupã usa care despãrtea holul castelului de camera mea, fãcându-mã sã-mi atintesc privirea ca un vultur pe un pui de gãinã.
- Casandra draga mea, iesi afarã, trebuie sã servim ceaiul cu cei care vor cumpãra acest castel.
Ce dracu vrea si asta! Eu mor aici si ia îmi dã spãlãturile ei de plante. M-am repezit la usã, spunându-i direct în fatã :
- Nu vin nicãieri, dute tu si bea lãturi!
Degetele acesteia se înclestã strâns de bratul meu, trãgândumã în afara cameri .
- Hai e foarte hotãrât, e o întâlnire specialã, pentru un om de rând, si dacã faci mofturi deastea sau fite, figuri, sau mai ales sã dai ochi peste cap, o vei încurca cu mine. Vreau ca totul sã iasã ca la carte. Si nu încerca sã te dai vedetã cã vei sfârsi prin a regreta tot.
Am dat aprobator din cat, lãsândo pe reginã sã-o ia înainte, pentru a profita de ocazie, ca apoi sã mã scãlâmb în spatele ei.
Nu pot descrie expresile fetei mele, dar când usile salei de ceai se deschise, am mascat o fatã inocentã si copilãroasã, continând prin a urmao pe reginã.
Oaspeti din capul mesei se ridicã, adresându-mi o aplecãciune amplã, asezându-se comod pe fotoli.
Mi-am ocupat locul, ascultându-i pe acestia cum bolboroseau.
- Halãn, dute, servestele pe invitatele noastre cu un ceai .
Când a dat sã toarne chestia acea hidoasã, am acoperit gura cescutei mele cu mâna, fãcândui semn cu cealaltã mâna cã nu vreau.
Privirea reginei se atinti spre mine, înbrâncindu-mã cu cotul ei slãbãnog.
- Casandra draga mea, lasã-l sã te serveascã cu ceai îl vei supãra pe domnul, mmm scuzati-o e amatoare.
Îmi venea sã-i arãt eu ei amatoare, lundu-mi apoi lent mâna de pe cescutã, mascând un zâmbet fals si inutil.
-Draga mea Casandra, dãmi voie!Sãrutându-mi maestos mâna, dregându-si apoi vocea :
- Eu sunt regele Persil, de asemenea cel mai bãtrân vampir din toatã lumea. Probabil te intereseazã vârsta mea, si ca sã îti pot rãspunde la întebare, am 94561 de ani. Am trecut prin multe, credemã multe. Sti îmi cam placi, esti .... nu stiu magicã.
Am adresat la rândul meu un zâmbet stângaci, dându-mi ochi peste cap.
Când mirosul înputit al ceaiului se lovi de nasul meu, am avut grijã sã îl înping mai departe cu dosul palmi.
- Vãd cã nu te-ai atins de ceai micutã Casandra. Vorbele adresate la adresa mea de cãtre regele Persil.
Am dat usor din cap în semn cã nu vreau, schimbându-mi privirea pe alt obiect.
- Dragã te rog gustãl e foarte bun, sorbind apoi din ceaiul bleahh.
Fiecare sorbit mã cãlca pe nervi, dar acest sorbit e prea de tot. Imi venea sã îi arunc ceaiul ãla în ochi, adresându-i un mic gest de acela de a mã scãlâmba, lund cu scârbã cescuta.
Mi-am lipit usor buzele de aceasta, sorbind putin din ceai.
Ce! Ceai de ghimbir! Bleac. Am dat ceaiul afarã din gurã, prin o erupere, frecându-mi apoi limba cu un biscuite dulce.
- Mã scuzati! Sunt alergicã la ceaiul se ghimbir :/
Persil dãdu aprobator din cap, fãcându-mi semn sã plec din salã.
Bucuria mea! Nici nu gesticulase cã si dispãrusem .
M-am refugiat în camera mea, trântindu-mã în pat, lãsând toatã oboseala sã iasã din fiecare muschi al corpului.
Admiram în amãnuntit tavanul roz al cameri mele, ne stiind de fapt ce caut. Toatã viata mea cãutam aceastã întrebare la care as fi vrut sã am si un rãspuns. De fapt cãutam locul meu în aceastã poveste.
Mi-am tras pãtura pe mine, afundându-mã mai mult în perna moale . Nu mi-a luat prea mult sã adorm deoarece ploapele îmi erau deja grele, atipind instantaneu.

♪•••••••••••••••••••••••••••••••••♪
Sper cã o sã vã placã acest capitol celor care mã urmãriti , si astept sugesti, întrebãri de la voi! :)
♪••••••••••••••••••••••••••••••••••••♪