*Capitolul 13-Cine esti cu adevarat ?

30 2 4
                                    

Îmi ridic poalele rochiei imense , ca sa pot pasi, indesandu-mi mai bine papucii tradiționali in picioare . Acum urma lupta intre libertatea mea si capturarea mea , uram ca eram mereu punctul de plecare , eu eram tinta lor .
Privesc pierduta spre multimea de copaci din fata mea care alcătuia pădurea , dandu-mi un sentiment intens de frica , era bezna !
Imi sucesc piciorul , lacrimile find pana in barba , strangand puternic in dinti o parte de material care alcătuia rochia . Muream de durere , dar se remedia repede , mulțumită orelor de" Sanatate inainte de orce" a doamnei director .
Îmi iau inima in dinti , si incep a alerga , depăsind copac după copac , tufis după tufis , neincetand sa alerg . Nu ma puteam opri . Nu acum . Nu in acest loc . Fiecare creanga se izbea puternic de trupul meu , agatandu-mi imensa rochie la fiecare pas . Îmi era destul de greu sa mă deplasez , dar in ciuda faptului , nu ma lăsam bătută strangand rochia in jurul meu .
Ma îndepărtam foarte repede de castel , aparandu-mi un mic zâmbet pe fata . Dar nu era momentul sa ma bucur , lupta abia începuse .
Ma opresc pentru o secunda în loc , si observ ca drumul se împarte in doua cărări .
Care putea fi drumul cel bun! Daca unul dintre ele ma ducea chiar in ghearele lor ! Imi trag sufletul si incep a alerga , de data asta mai repede . Alesesem drumul întunecat , deoarece de fiecare data drumul cel mai ferit sfarsa a fi o ambuscada .
Inima îmi batea alert , iar briza racoroasă a nopti imi taia rasuflarea .
Ignesc de durere cand piciorul mi se duse intr-o parte ,din cauza papucilor care se rupsese , si noroiului care îmi fixa piciorul .
La naiba cu ea de viata . Azi ori îmi rup picioarele , ori inebunesc .
Imi deplasez piciorul din noroi , scotandu-mi papuci , si aruncandu-i . Aveam o luxsatie din nou , dar nu suficient timp pentru a ma vindeca .
Apas puternic cu el in pamant , facand impact cu solu . Eram plina de noroi si de rani , dar asta nu ma oprea .Ma sprijin de marginea unui copac , ridicandu-ma de jos .
Inaintam cu greu , dar progresam , nu stiu de unde aveam atâta putere !
Păsările nocturne începu a canta, rasunand toata pădurea , iar eu înlemnind de frica .
Suspinam de durere , frica si mai ales de gândul ca urma sa fiu prinsa .
Grăbesc pasul cand de auzul meu se izbi zbieratul puternic al lui Loin .
- Nu poți fugi de mine . Te voi devora, aici va fi noaptea nunți noastre , tu ai ales locul , iar eu iti voi face pe plac si poate cine stie tu vei fi următorul caz de deces din presă .
Lacrimile îmi curg involuntar ,inaintand cu greu , sprijinindu-ma de fiecare copac .
Simte-am cum se destramă bucăți de material din rochie , din cauza spinilor , si cum mi se jupuia carnea de pe mâini din cauza arborilor taiosi . Sângele mi se prelingea pe piele , si durea al naibi de tare .
Câini se auzeau latrand , pădurea find luminată de lanternele acestora , auzinduse o împușcătura care ma facu sa ma izbesc de copac . Strângeam din dinti , ca sa îmi pot menține suspinele în frâu , nu vroiam sa risc sa ma prinda .
-Hei ! Iubita , eu ti-am spus ca te voi gasi , iti simt mirosul , ai lăsat dare de sânge , care ma ametesc.
Se auzi vocea lui Loin foarte aproape de mine . Ma preling pe tulpina copacului , tinandu-mi picioarele strâns la piept , inchizandu-mi ochii .
- Te simt !
Acest cuvant se auzi acompaniat de un ras malefic si mult mai aproape .
Imi indes mâinile in mocirla ce se strânsese langa imensul arbore , acoperind fiecare rană care sangera . Ma durea , dar puteam suporta , insa durea mai rau daca sfarseam sa fiu dinou captiva si mai ales sa fiu sclava lor .
Ma acopăr apoi cât de cat cu neste frunze si ma lipesc de tulpina copacului , lăsând umbra sa ma faca captiva .
- Isteț! Ti-ai acoperit mirosul , dar nu ma poți opri a te cauta , am gasit bucăți din rochia ta , si mai ales ti-am adulmecat mirosul sângelui pe care l-ai lăsat pe copaci .
Se afla langa mine , si era gata gata sa ma calce pe picior , dar l-am retras la timp .
Il vedeam cum ma cauta in disperare , si cum strangea lama cutitului in mana . Era ca un lup turbat care isi cauta hrana . Muream de frica , aflandu-ma intr-un asemenea loc , cu o persoana obsedată , si nelipsitele urlete ale câinilor înfometați .
Se îndepărta vizibil de mine , si am profitat de ocazie lund proporti . Schiopatam spre oriunde , cu gândul de a fi in siguranta . Noile răni isi facu aparitia , lăsând o alta urmă . Puteam fi găsită , dar nu puteam sa risc a ma opri pentru a astupa rănile .
Observ marginea păduri , indreptandu-ma spre ea cu pasi repezi .
Piciorul îmi fu străpuns de un ciob , penetrand pana pe partea cealalta .
Ma trantesc la pamant , incepand a urla de durere , infigandu-mi unghile adânc in sol .
"- Anastasia ! Grabestete , întârzi la scoala . Autobuzul nu asteapta după tine !" Se auzi ecou in subconștientul meu .
Aceste cuvinte pline de dragoste îmi frânge inima . Imi era dor de mama , de zbieratele ei dis de dimineata ce ma deștepta ca un ceas desteptator , de mâncarea ei deosebita , de sfaturile ei si mai ales de mangaierile ei .
Ce a fost in mintea mea sa plec , sunt o proasta , cum am putut pune in pericol viața părinților mei . Poate ei au îndurat mai mult de atât pentru a ma ține in siguranta , sau a-mi oferi cea ce îmi doream . Si eu asa ii rasplateam ! Sa îmi fie rusine .
Nu pot , nu pot sa duc o viata fericita stiind ca pentru ea doi oameni si-au pierdut viața , ii voi lasa sa ma găsească cu siguranta .
Sângele zvacnea din piciorul meu , durerea din suflet era mai mare decat cea provocată de ciob .
Sângele meu ii ademenea, simteam zarva din pădure mult mai aproape de mine .
Imi afund capul între genunchi , asteptandu-mi moartea .
Doua brate puternice ma apucaseră , ridicandu-ma stil mireasa , ducandu-ma după stanca acoperită cu frunze de verbina .
Imi deschid ochii plini de lacrimi , si ii ațintesc asupra lui .
Domino se afla in fata mea , iar eu in brațele lui , pierdandu-ma in ochi lui plin de farmec .
Ma lăsaseră jos , punandu-ma sa musc de o bucata din rochia mea .
- Strânge strans . Cand voi îndepărta ciobul din picior nu vreau sa tipi , vom fi găsiți .

Lacrimile unui demonUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum