Lacrimile unui demon

*Capitolol 9 -Rasturnare de situatie

Simteam briza racoroasa cum imi deranja parul, si cum astepta sa fie martora la moartea mea. Strangeam din dinti cat puteam, mainile findu-mi inclestate bine in micuta bluza ce o detineam.
Am simtit cum ma izbesc de ceva solid, si nu era deloc acea durere pe care ma asteptam sa o simt . Oare asa te simti in lumea de dincolo, ituneric bezna , care iti invadeaza ochii si nu te lasa sa privesti nimic, decat pe ea insasi.
Un glas dulce si fin se izbi de timpanele mele, provocandu-mi un mic zambet pe fata.
Dintr-o data ma simt zgaltaita, lovita usor peste fata, urmate de un glas ingrijorat, cald si tot odata dulce:
- Casandra! Esti bine? Deschide ochii te rog, reactioneaza cumva. Oare!......Nu, eram in lumea reala unde trebuia sa suport toate consecintele pe care le meritam din plin, dar nu mai eram in stare sa le suport.
Clipesc metabolic, simtind cum ochii imi ripostau a se inchide . Duc mana usor spre frute, atingand lichidul cald ce se prelingea pe fata mea. Corpul nu imi mai reactiona in nici un fel, iar inima imi ripostand din a mai bate.
"Domino pov"
Simteam cum corpul meu se stabilise bine in pamant, ridicanduma din pozitia deloc comoda.
Raman usor blocat, zarind in fata ochilor mei o scena de moarte in viu. Casandra isi dadea ochi peste cap, strangandu-mi puternic bratul, cea ce ma inspaimanta.
Nu puteam sa o pierd si pe ea, e copia fidela a Katerinei, nu o pot pierde si pe ea, nu voi permite asta, cat despre iubit, voi reusi eu intr-un anumit timp sa o fac si pe asta.
Ii apuc usor capul Casandrei, tinando in pozitie de mireasa. Simteam sange, si mirosea al naibi de bine, si nu cred ca e doar de la micutele zgarieturi de pe fata ei, e ceva mai profund.
Ii asez capul intr-un mod cat mai comod pe umarul meu, mana mea find plina de sange, la fel si tricoul. Se pare caci capul Casandrei a suferit o lovitura puternica. O fi ea imuna la ori ce, dar atunci cand un inger isi doreste sa renunte la viata, dorinta ii este indeplinita, si se pare caci chiar sia dorit asta. Ochii mi se mari, find de o tenta rosiatica, colti patrunzandu-mi buza involuntar. Domino controleazate ..., nu poti face prada orce, mai ales un inger. Respir profund, observand cum canini se retrag, si pot simti si alceva decat foame. Ii sarut usor fruntea, simtind dulceata aia de sange pe buzele mele . Mi-am trecut limba peste ele, bucurandu-ma de gust. Cand inima imi opri monstrul interior, mi-am dat o palma mintal, trezindu-ma parca la realitate.
Casandra se afla acum intr-un taxiu, inconstienta, acompaniata de mine, findu-i punct de sprijin.
Am lasato usor, pe patul spitalului, lasandu-i pe doctori sa isi faca treaba, disparand din incapere.
Nu intelegeam starea asta a mea, ma simteam agitat, cea ce nu mi se mai intamplase de la moartea Katerinei. Simteam acel gol in stomac care astepta nebuneste la o completare.
Inima cuiva se auzi ecou in urechile mele, semne, ca se lupta din greu pentru o noua viata.
Ma apropii de sala in care era internata Casandra, privindo neincetat pe geamul fumuriu. Se pare ca acea inima e a ei, si nu o voi lasa sa renunte la viata.
Deschid lent usa, asigurandu-ma ca nu ma vede nimeni. Intru in subconstientul sau, creandui un vis,patrunzand intr-o lume gri, fara nici un pic de societate sau natura, si o vad pe ea, intr-o parte intunecata, cu capul in jos,parul acoperindu-i chipul, privind o fotografie pe jumate arsa.
Ma indrept spre ea, ridicandu-i usor barbia, lasand la iveala cearcanele, buzele deshidratate si ochii dusi in fundul capului a acesteia.

Ma privea pierduta, nedeslipindu-si ochii de la mine. Imi indrept mana spre fata ei, atingandu-i buzele uscate, spunand :
- De ce te chinui in halul asta! Nu are rost sa renunti la viata, pentru ceea ce nu ai vrut sa se intample. Intoarcete inapoi in lumea ta, unde vei avea parte de multe lucruri, pe care nu le-ai explorat .
O iau usor de mana sa firava, pentru a o ridica, insa aceasta se inpotriveste spunand apoi :
- Nu! ...Pleaca!
Ma uit la ea dezamagit, inima mea, pulsand din ce in ce mai tare.
- Nu pot pleca, nu fara tine, inima mea, nu are rost sa mai bata fara tine. Esti singurul lucru frumos pe care il mai am.
Casandra isi indreapta privirea spre a mea, citinduse un zanbet micut pe fata ei, apoi disparand lasand in urma ei bucata de hartie incompleta . O ridic, ochii marindumise in cap necontenit, descifrand fotografia . Eram eu, pe vremea cand eram conducator al regatului, iar in dreapta mea era Katerine, defapt a fost, partea dreapta era arsa . O lacrima rece aluneca pe fata mea, izbinduse de fotografie, facanduse scrum. Nu tot ce iubesti va ramane mereu al tau . Sentimentele profunde pentru acea fata nu imi da pace, nu pot uita, chiar daca imi doresc, atatia ani inchis, mi-a afectat mai mult, deoarece constinta mea, numai la ea se gandea.
-"Domnule! Domnule! Se aude? "
Clipesc rar, inspirand apoi expirand aierul, facand contact cu una dintre infirmiere care parea frustrata spunand :
- Domnule ma scuzati pentru deranj .... , am venit cu informati despre pacienta mea si tot odata logodnica ta.
- Logodnica! Intreb uimit .
- Da Casandra logodnica ta nu?
- ........ stiti ceva! Lasati intrebarile care nu isi ia rostul, si spunetimi starea ei.
- In fine! .....Pacienta se afla in afara orcarui pericol, puteti sa va bucurati, cat despre externare, puteti veni maine sa o luati, se pare ca pacienta se vindeca foarte rapid.
Un zambet imi aparu pe fata necontrolat, uneori nici eu nu stiam ce se intampla cu mine defapt .
"Casandra pov "
Imi deschid ochi lent, in fata ochilor mei puteam vede un tavan imens alb si o multime de aparaturi electronice la care eram conectata. Imi sprijin cat de cat corpul pe coate, putand a vedea corpul meu ranit, dar inca in functiune, sincera sa fiu credeam ca e un vis. Pana acu trebuia sa fiu de mult pa si pusi.
Era o metoda buna asta de a muri, dar nu sunt o lasa, voi lupta pentru viata care mi-a fost data sa o am .
Ma simteam amortita, dureri in jurul capului, si cateva oase rupte, dar in rest ok. Nu stiu de ce dar cat timp eram acolo in coma, am avut un vis cu Domino, si nu stiu de ce dar mi-a aparut asa de odata in cap.
Pentru mine este un prieten, foarte aratos, cu un par foarte dragut si nu mai zic, un zambet fermecator, si de privire nu mai zis. Uou!.... Stai asa! Ce dracu zic eu aici! Nu el e doar un monstru care stie sa se foloseasca de ajutorul pe care ii este oferit. Poate si deaia la inchis . Dar ce mi-o venit mie sa vorbesc despre el! Sigur o fi de la lovitura la cap, sigur.
Ma ridic de pe pat, deconectandu-ma de la aparate, pasind apasat, dar ne sigur.
Deschid larg usa bine fixata, ramanand blocata timp de cateva secunde. Nu se poate ce naiba cauta el aici! Trebuia sa fie undeva in tara de care m-am lepadat. Si nu imi dau seama de existenta lui aici!
Ma indrept spre el, privirile infirmierei si a lui fixanduse pe mine, si pe picioarele mele deloc stabile.
Ma uit pierduta in ochii aia lui intunecati, parca croindu-mi un drum, spre oriunde. Dintr-o data picioarele imi riposta, find in pozitie de aterizare. Domino se afla langa mine, prinzandu-mi soldurile , iar eu agatandu-ma de gatul lui. Ii simteam respiratia rece pe fata mea, iar privirea lui era atintita spre buzele mele . Buzele noastre era la o distanta milimetrica, dar a ezitat a ma saruta, intorcandu-si capul spre femeia inbracata in alb.
M-am retras din mainile lui, privindu-l pret de cateva secunde, continand a merge pe coridorul lung in care habar nam unde duce.