Luni m-am trezit la 6 dimineața, mai devreme cu jumătate de oră decât de obicei. Mă rog, am stat în pat, cu ochii în tavan. Cam atât. Mai târziu mi-am făcut curaj și am coborât din pat. Am mers la baie și am mâncat niște iaurt de fructe. M-am schimbat și m-am uitat în oglinda din camera mea atunci când am decis să îmi ,,gletuiesc" puțin fața.
Aceiași ochi verzi, mari, nasul ascuțit și buzele roz. Bretonul îmi stătea aiurea, după mine (nu m-am spălat pe cap cu o seară înainte). În fine, am decis să mă dau cu puțin fond de ten pe fața mea la fel de albă ca varul de pe tavan. Mi-am pictat genele cu rimel și am considerat că e de ajuns.
Am coborât iar în bucătărie ca să o salut pe mama și pe sora mea. Mi-am luat cheile, mi-ai îndesat căștile în urechi și am început sa târșâi butelia cu oxigen după mine. Dimineața obișnuiam sa merg pe jos, pentru că fiind mai frig îmi făceam și numărul de pași, puteam respira aer curat și nu oboseam așa de tare.
Am întrat pe poarta liceului și am urcat scările până la etajul unu, unde aveam sala de clasă. Mi-am trântit lucrurile lângă banca mea și m-am așezat. Ca orice adolescentă, mi-am luat telefonul și am deschis Instagram-ul. Ce poți sa vezi și acolo? Poze făcute de fete de 11 ani și eventual reclame de pe conturile de meme-uri. Nimic special.
Mă rog, a întrat profu' în clasă. Mi-am aruncat telefonul în bancă și mi-am scos pe bancă manualul, caietul și penarul. Și am așteptat să avem a treia oră, desen.
La desen ne-am dus în laborator. Mi-am luat acrilurile și câteva pensule. În laborator am primit o pânză foarte mare și m-am apucat sa pictez niște valuri. Pentru că de ce nu. Mă rog, prefer să stau acasă, dar la școală aș vrea să desenez sau să pictez toate alea 8 ore. Dar viața nu e un loc de îndeplinit dorințe.
În majoritatea romanelor siropoase sau a poveștilor de genul ăsta, el sau ea nu își pot scoate din minte partenerul lor din momentul respectiv. Dar în cazul meu și al lui Amir (mai mult în cazul meu) nu puteam realiza că suntem împreună. Pur și simplu: bunul după atâta rău. Nu te poți obișnui cu ceva bun după atât de multe lucruri rele. Am avut frânturi de minute când mă gândeam la el, dar nu am exagerat deloc.
După ce am terminat orele, am ieșit din liceu și l-am așteptat pe Amir la colț. Ca să îmi dau seama ce se întâmplă, după ce m-a salutat, s-a postat în fața mea și mi-a atins buzele cu ale lui. Pentru câteva secunde, am încercat să mă trezesc la realitate. Dar asta era realitatea. Așa că i-am răspuns la sărut.
În final, și-a luat din nou poziția dreapta, cu ochii ațintiți spre ai mei, și m-a intrebat:
-Ai un program anume pentru... Următoarele doua ore?
-Nu, i-am răspuns.
-Bine. Mergem în parc dacă ai chef.
-De ce?
-Nu vrei să petreci timp cu mine? Și așa sunt bolnav.
-Mai rău că mine nici în vise...
-OK! Am atins un punt sensibil sau care e faza?
-Păi da.
-Scuze, atunci. Mergem?
-Cu atitudinea asta...
-Auzi, nu mă enerva.
-Bine, i-am răspuns dându-mi capul pe spate și începând să râd. Hormonii.
Am urcat în mașina lui și i-am trimis mamei un mesaj în care o anunțăm ca voi mai sta puțin în oraș. Nici nu mă așteptam să nu mă lase, pentru ca, de obicei, ea vrea să ies afară sau să stau cu prietenii mei.
După ce mi-am închis telefonu și mi l-am băgat în în buzunarul gecii, am simțit mâna lui Amir pe piciorul meu. Inițial nu am știut cum să reacționez, așa că mi-am pus mâna de-asupra mâinii sale. Mi-am împletit degetele cu ale sale și nu am scos nici un cuvânt.
Peste 5 minute Amir a parcat mașina și am coborât. M-a ținut de mână până am găsit o bancă liberă și ne-am așezat. M-am pus cu capul pe picioarele lui Amir și m-am uitat la el. Și-a băgat mâna în părul meu destul de rar și m-a mângâiat. I-am zâmbit, iar apoi și-a pus mâna pe obrazul meu, începând să mă mângâie și aici.
Mi-am întins mâna spre părul lui lung și blond și l-am învârtit printre degetele mele. S-a apropiat de fruntea mea și mi-a dat un sărut scurt, lucru care m-a făcut să zâmbesc.În modul acesta au trecut două ore și am urcat înapoi în mașină, Amir ducandu-mă acasă. A oprit în fața blocului și mi-a dat un sărut scurt, urmând ca eu sa cobor din mașină. Am urcat cu liftul până la etaj, iar când am intrat pe ușă am primit o notificare de la Amir în care spunea că mă iubește. I-am răspuns cu aceleași cuvinte, iar după am întrat în apartament.
CITEȘTI
O parte
Teen FictionUneori, viața face niște excepții:nu lasă bucuria sa între în sufletele oamenilor așa de ușor... Erica a cunoscut suferința prea repede, iar aceasta pare că nu ar înceta, până când dă de Amir, care nu știe cum se simte durerea. El crede că viața l-a...