Eu nu am multe de spus. Decursul zilelor Ericăi l-ați auzit, despre primele zile fără ea, la fel. Nu pit decât să vă zic cum este viața mea după ce am pierdut o fiică.
Ei bine, cel mai bine spus este ca atunci când îți pierzi un nasture de la o cămașă. Acea cămașă mai are nasturi, dar lipsește unul, iar lipsa aceluia dezechilibrează de tot balanța.
Viața a fost nedreaptă în cazul familiei noastre prin mai multe moduri, dar nu putem da timpul înapoi, iar din acest punct putem merge doar în față. Consideram că dacă triunghiul nostru va fi distrus, voi muri, dar în momentul de față îmi dau seama că spusele mele au fost nedreptăți.
Credeam că Dumnezeu nu face nedreptăți, dar acum părerea îmi este puțin schimbată. Ce este drept, e că uneori unele lucruri sunt de înțeles: îngerii se întorc acasă mai repede, dar dacă acesta era scopul, de ce Domnul ii mai lasă printre oameni? Sau poate că trebuie să învățăm o lecție de la ei.
De la fiica mea am învățat ce inseamna să ai putere și să nu renunți. Din clipa în care s-a născut a fost o luptătoare, la fel ca sora ei. Am învățat ce înseamnă răbdarea, deși normal că ne mai certam. De fapt, am învățat cum este să iubești pe cineva enorm de mult, iar eu pot doar să îmi doresc că acum este fericită într-o lume ce o merită cu adevărat.
Am făcut un rezumat pentru zilele trăire alături de ea... Și pentru binecuvântarea dată prin ea și prin sufletul său bun.
CITEȘTI
O parte
Teen FictionUneori, viața face niște excepții:nu lasă bucuria sa între în sufletele oamenilor așa de ușor... Erica a cunoscut suferința prea repede, iar aceasta pare că nu ar înceta, până când dă de Amir, care nu știe cum se simte durerea. El crede că viața l-a...
