Alice

(șase)

Alarma ma trezeste. E ora 6:40.
Nu te du la scoala. Nu esti in stare. Imi ignor vocea interioara si ma ridic lenesa din pat. Ma uit pe birou. Ceasca de ceai. Si imi amintesc vag de ziua de ieri. Ma arunc inapoi in pat. Stau.

   Nu stiu cat timp a trecut ,dar tata intra brusc peste mine in camera .

-Trezeste-te.

E calm. E in pijamaua lui preferata. E proaspat ras.

  Clatin din cap obosita si ma uit la ceas. 7:13

                                            *

E trecut de ora doua . Ziua a trecut mult prea greu. Merg spre casa. Incerc sa-mi amintesc ce s-a intamplat ieri. A plecat. Ce am facut?

      Ajung in fata blocului. Ma uit in jur. Ma asez pe banca. E senin afara. Pentru luna noiembrie e chiar bine . Imi caut cheile.

Imi  deschid usa,urc scarile si intru in casa.

-Tata? strig eu.

Nimic.

Merg in camera lui. Gol.

Merg in camera lui Alex . Nici el nu e acasa.

De ce e usa deschisa atunci?

Din camera mea se aude un zgomot.
Fuck 

Ma apropii incet .

Deschid usa. E el.

Ma enervez.

-CE FACI AICI!?

-Buna si tie ,zambeste el.

-VREI  SA REPET?

-Nu ti-a spus tatal tau ca m-a rugat sa stau cu tine azi?.

Plec capul . El nu--mi spune nimic . Halal tată.

-Nu ,soptesc eu.

Zambeste ironic si cu un aer invingator.

-Nu am chef de tine,Alex,soptesc eu.

  Isi schimba starea brusc . Se uita la mine plin de compasiune.

-Nu mi-ai mai spus de mult "Alex".

- M-am obisnuit sa-i spun doar fratelui meu asa.

-Inteleg .

  Clatin din cap . Imi arunc ghiozdanul pe jos si ma pun in pat,cu privirea la perete .

  Imi pune mana pe sold. Tresar.

-Ce vrei?

-Tu chiar esti suparata?

-Îhî.

-De ce?.

-Ieri ai plecat pur si simplu fara sa spui nimic.

Alex ofteaza lung.

-Mi-am dat seama ca nu ma voiai langa tine. Si am ales sa te las.

  Ma intorc cu faţa spre el. Are o privire trista.

-Aveam nevoie de tine. Mereu am ..soptesc eu.

  Isi pleaca privirea. Imi ia mana si mi-o saruta.  Se ridica de langa mine si iese pe balcon.

-E asa frumos afara.

-Este..soptesc eu.

-Nu e mai frumoasa ca tine.

Rosesc . De ce reactionez asa?

-Alex,nu mi-ai spus niciodata de ce ne-am despartit...de ce te-ai despartit de mine .

Ii aud oftatul. Il vad prin geamul dintre mine si el clatinând din cap. Apoi se intoarce langa mine.

Ofteaza iar cand se pune pe pat iar eu ma asez incet langa el.

-Eram fericiti impreuna, Alex.

-Adoram sa iti vad fericirea din ochi. Erai asa usor de facut fericita. Gesturile mici si simple te faceau fericita.

-Si care a fost problema? soptesc eu.

-Nu stiu. Mi se parea ca nu eram destul pentru tine. Erai fericita dar se putea mult mai mult. Vedeam in ochii tai fericire,sinceritate si iubire dar simteam ca alt baiat poate face mai mult ca mine.

-Nu e corect.

Ramane tacut.

-Adica..continui eu..a fost o zi dureroasa. Ne-am vazut dupa scoala si tu mi-ai adus margarete. Florile mele preferate . De fapt singurele flori care imi plac. Mi le-ai dat si ti-am spus ca te iubesc iar tu m-ai sarutat ca si cum ar fi fost ultima data. De fapt a fost ultima data.

-Ai ramas tacuta,ma intrerupe Alex, asteptam sa lupti putin ,sa puimai multe intrebari,dar tu ai ramas tacuta. De data aceasta in ochi ti se citea doar tristetea . Tu ai plecat pur si simplu. Ai lasat buchetul la pamant si ai plecat. Urmatoarele zile am incercat sa vorbesc cu tine. Erai foarte suparata. Voiam sa te calmez dar nu voiai ajutor. Asa ca intr-un final,te-am lasat .

Clipesc des ca sa nu plang . Nu pot sa plang aici,acum.

Imi scufund capul in perna . El imi ia mana in mana lui.

Ramanem asa o eternitate parca.

                                         *

E ora 7 . Tata ma trezeste. Unde e Alex?

Inchid ochii sa-mi amintesc ce s-a intamplat.

-Unde ai fost?

-Cu fratele tau la doctor.

-Unde e acum?

-In coma.

  Pur si simplu ma uit la tata. Nu simt nimic. Nu simt tristetea. Cred ca ar trebui. Dar nu simt.

-Bine ,soptesc eu.

  Tata iese din camera cu o privire dezamagita.
Ce am facut ?