E miercuri . Ajung acasa si imi arunc geanta pe pat. Inca sunt ametita.
Imi suna telefonul. El.
Tremur.
-Alo,soptesc eu.
-Alice.
-DA-Tatal tau m-a rugat sa stau cu tine acasa pana vine el cu fratele tau. As deranja?
Respir incet . Scancesc.-Daca tata a spus atunci hai.
Inchid rapid. Incep sa plang zgomotos.
Dupa trei zeci de minute suna soneria.
Ii deschid. Totul e atat de straniu si aiurea . Corpul imi cedeaza iar lacrimile curg cu o viteza mult prea mare .
Se uita la mine. Zambeste trist . Ma imbratiseaza si imi saruta crestetul capului. Dupa cateva minute incep sa ma linistesc .
-Scuze.
-Nu e problema. Si mie mi-e dor de noi uneori.
Suspin. Uneori?
-De ce te-a rugat tata sa stai cu mine?-A spus ca aseara ai venit tarziu si băuta.
-Ah da.
Zambeste.
-Vrei un ceai?
Clatina din cap.
Ne punem pe canapea destul de distanti si incep sa ma uit in profunzime la el. S-a schimbat. Are aceesi stralucire in ochii. Acei ochi caprui de care m-am indragostit cu mult timp in urma . Acei ochi din care au curs de nenumarate ori lacrimi adevarate. Are un zambet mai retinut. Are un zambet trist de fapt. Acel tip de zambet care ascunde -in cazul lui- multa tristete. Si-a schimbat freza. Si-a scurtat din par. Palmele ii tremura. Acele palme care inainte cu cateva luni , ma mangaiau . Are buzele la fel de flamande dupa saruturi. Acesta e el. Mult mai fericit decat ultima data cand ne-am vazut. Dar mult mai trist decat prima data .
Sta pur si simplu si se uita in gol. Privirea ii fuge la mine cateva clipe apoi isi indreapta capul inapoi spre oglinda mare din camera de zi.
-La ce te gandesti,Alice?
Vocea lui e tremurata si nesigura.
-Te-ai schimbat ...dar vocea mi se frange.
-Si tu.
Deschid gura sa il contrazic dar cuvintele nu ies .
-Te-ai schimbat. Ochii tai sunt tristi. Vocea ta e vocea unui om slab ,fara putere,plin de slabiciuni. Ai slabit. Foarte mult. Nu ai putere nici sa-mi vorbesti. Esti alt om.
Ma ridic. Iau un album foto de pe mobila si ma pun langa el. Se uita la mine curios.
-Deschide-l.
Ezita,dar pana la urma il deschide. Ii rasfoieste primele pagini
-Cand l-ai facut?
-Dupa ce ne-am despartit , am descarcat toate pozele din telefon cu noi si le-am dus la developat. Cand mi-e dor de mine cea fericita,ma uit prin el.
-Cand l-ai deschis ultima oara?
-Ieri dupa ce am ajuns acasa.
Ma stapanesc sa nu izbugnesc in plans.
-De ce mi l-ai ararat?
-Vreau sa ti-l dau tie. Fa ce vrei cu el. Da-i foc din partea mea.
- De ce?
Clatin din cap. Nici eu nu stiu.
Ma uit atenta la privirea lui. E trist.
Ochii continua sa coboare si pentru prima data,azi,il vad cat de gol e pe dinauntru.
-Ce ai facut dupa ce ne-am despartit?
Intrebarea mea l-a surprins.
-Adica ...relatie sau ceva ?
-Pai,incepe el, nu am reusit sa ma reindragostesc. Tu?
Plec capul rusinata.
-Am avut cateva nopti albe cu ceva baieti..
Un zambet fals si dezaprobator i se asterne pe fata.
-In cazul acesta,ma bucur ca ai trecut repede peste si ca ti-ai revenit. Ultima data cand ne-am vazut erai destul de trista..
Acesta e adevarul!chiar eram si de fapt inca sunt . Lipsa ta ma distruge in fiecare zi. Imi lipsesti . Te iubesc la fel ca in prima zi. Imi pare rau ! Tipa vocea mea interioara. Dar doar atat.Plec capul si ma multumesc cu linistea ce se lasa . Oare ce gandeste? Zambesc . Prima data... Prin cap imi trece aceea zi minunata in care ne-am cunoscut. Avea o bluza albastra si blugii lui negri. Era frumos. Imi aduc aminte de zambetul lui larg atunci cand mi-a vazut prietena imbracata sumar. Era un pervers. Inca e ,Alice. Zambesc larg. Imi amintesc cum am inceput sa vorbim toata noaptea prin mesaje. Apoi intalnirile...apoi restul. Zambetul dispare. Restul apoi nimic. Vocea mea interioara rade de mine.
-Ce-i? sopteste el,iar eu tresar.
- Imi aminteam de noi.
Linistea apare iar ,iar tristetea si nostalgia ma cuprind. Incep sa plang.
-Plangi des?
Dau afirmativ din cap in timp ce imi sterg lacrmile cu dosul palmei.
- Imi pare rau atunci .
Se ridica si ma lasa singura.
Nu stiu cat timp trece pana revine dar cand se pune langa mine imi da un pachet de servetele.
Se uita la mine ,analizandu-ma.
In scurt timp apare tata.
CITEȘTI
Alice
Teen Fiction" Ma impiedic. Cad. Mi se inchid ochii. Incerc sa respir. Imi pierd glasul. Respir precipitat. Cred ca nu mai respir. " Ce fac daca sunt moarta? Sunt aici si cele mai ascunse ganduri ale mele sunt eliberate. Ma regasesc si imi dau seama ca poate nu...