(patru)

63 8 0
                                    

E miercuri . Ajung acasa si imi arunc geanta pe pat. Inca sunt ametita.

Imi suna telefonul. El.

Tremur.

-Alo,soptesc eu.

-Alice.
-DA

-Tatal tau m-a rugat sa stau  cu tine acasa pana vine el cu fratele tau. As deranja?
  Respir incet . Scancesc.

-Daca tata a spus atunci hai.

  Inchid rapid. Incep sa plang zgomotos.

Dupa trei zeci de minute suna soneria.

Ii deschid. Totul e atat de straniu si aiurea . Corpul imi cedeaza  iar lacrimile curg cu o viteza mult prea mare  .

Se uita la mine. Zambeste trist . Ma imbratiseaza si imi saruta crestetul capului. Dupa cateva minute incep sa ma linistesc .

-Scuze.

-Nu e problema. Si mie mi-e dor de noi uneori.

Suspin. Uneori?
-De ce te-a rugat tata sa stai cu mine?

-A spus ca aseara ai venit tarziu si băuta.

-Ah da.

   Zambeste.

-Vrei un ceai?

Clatina din cap.

Ne punem pe canapea destul de distanti si incep sa ma uit in profunzime la el. S-a schimbat. Are aceesi stralucire in ochii. Acei ochi caprui de care m-am indragostit cu mult timp in urma . Acei ochi din care au curs de nenumarate ori lacrimi adevarate. Are un zambet mai retinut. Are un zambet trist de fapt. Acel tip de zambet care ascunde -in cazul lui- multa tristete.  Si-a schimbat freza. Si-a scurtat din par. Palmele ii tremura. Acele palme care inainte cu cateva luni , ma mangaiau . Are buzele la fel de flamande dupa saruturi. Acesta e el. Mult mai fericit decat ultima data cand ne-am vazut. Dar mult mai trist decat prima data .

Sta pur si simplu si se uita in gol. Privirea ii fuge la mine cateva clipe apoi isi indreapta capul inapoi spre oglinda mare din camera de zi.

   -La ce te gandesti,Alice?

Vocea lui e tremurata si nesigura.

-Te-ai schimbat ...dar vocea mi se frange.

-Si tu.

Deschid gura sa il contrazic dar cuvintele nu ies .

-Te-ai schimbat. Ochii tai sunt tristi. Vocea ta e vocea unui om slab ,fara putere,plin de slabiciuni. Ai slabit. Foarte mult. Nu ai putere nici sa-mi vorbesti. Esti alt om.

Ma ridic. Iau un album foto de pe mobila si ma pun langa el. Se uita la mine curios.

-Deschide-l.

   Ezita,dar pana la urma il deschide. Ii rasfoieste primele pagini 

-Cand l-ai facut?

-Dupa ce ne-am despartit , am descarcat toate pozele din telefon cu noi si le-am dus la developat. Cand mi-e dor de mine cea fericita,ma uit prin el.

-Cand l-ai deschis ultima oara?

-Ieri dupa ce am ajuns acasa.

  Ma stapanesc sa nu izbugnesc in plans.

-De ce mi l-ai ararat?

-Vreau sa ti-l dau tie. Fa ce vrei cu el. Da-i foc din partea mea.

- De ce?

  Clatin din cap. Nici eu nu stiu.

Ma uit atenta la privirea lui. E trist.

Ochii continua sa coboare si pentru prima data,azi,il vad cat de gol e pe dinauntru.

-Ce ai facut dupa ce ne-am despartit?

Intrebarea mea l-a surprins.

-Adica ...relatie sau ceva ?

-Pai,incepe el, nu am reusit sa ma reindragostesc. Tu?

Plec capul rusinata.

-Am avut cateva nopti albe cu ceva baieti..

Un zambet fals si dezaprobator i se asterne pe fata.

-In cazul acesta,ma bucur ca ai trecut repede peste si ca ti-ai revenit. Ultima data cand ne-am vazut erai destul de trista..
Acesta e adevarul!chiar eram si de fapt inca sunt  . Lipsa ta ma distruge in fiecare zi. Imi lipsesti  . Te iubesc la fel ca in prima zi. Imi pare rau !  Tipa vocea mea interioara.  Dar doar atat.

   Plec capul si ma multumesc cu linistea ce se lasa  . Oare ce gandeste? Zambesc  . Prima data... Prin cap imi trece aceea zi minunata in care ne-am cunoscut. Avea o bluza albastra si blugii lui negri. Era frumos. Imi aduc aminte de zambetul lui larg atunci cand mi-a vazut prietena imbracata sumar. Era un pervers. Inca e ,Alice. Zambesc larg. Imi amintesc cum am inceput sa vorbim toata noaptea prin mesaje. Apoi intalnirile...apoi restul. Zambetul dispare. Restul apoi nimic. Vocea mea interioara rade de mine.

  -Ce-i? sopteste el,iar eu tresar.

- Imi aminteam de noi.

   Linistea apare iar ,iar tristetea si nostalgia ma cuprind. Incep sa plang.

  -Plangi des?

Dau afirmativ din cap in timp ce imi sterg lacrmile cu dosul palmei.

- Imi pare rau atunci .

Se ridica si ma lasa singura.

Nu stiu cat timp trece pana revine dar cand se pune langa mine imi da un pachet de servetele.

   Se uita la mine ,analizandu-ma.

In scurt timp apare tata.

AliceUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum