O lumina puternica ma trezeste.
Nu imi pot deschide pleoapele dar aud multe zgomote in jurul meu. In aer e miros de medicamente. Totul imi e atat de familiar.
Incerc sa imi deschid ochii dar nu reusesc. Incerc sa imi duc mana la frunte dar corpul nu ma asculta,asa ca renunt. Iti vei reveni.
Gandul imi sare la acel baiat...cum il chema? Oh,nu-mi amintesc. Ma simt atat de slabita ,deshidratata,infometata si lipsita de viata.
Reusesc sa imi deschid ochii si ma uit in jur. Un spital. Incep sa ma panichez. Imi ridic bratul cu putere dar sunt legata de niste fire care duc spre un ecran. Ma uit in stanga. O fereasta. Ma uit in dreapta. E un pat. Cu un baiat in el. Ma uit mai atent . E fratele meu. Ce se intampla? Incep sa plang si sa gem zgomotos. Tata apare de dupa o usa,cu o punga in mana. Ma priveste speriat si scapa plasa . Se apropie cu un aer uimit de mine si imi saruta fruntea. Ii simt lacrimile care se intalnesc cu ale mele,asa incat acum plangem impreuna,exact ca atunci cand mama a murit.
-Tata.. reusesc sa spun printre suspine.
Dar tata ma ignora. Continua sa planga ,aplecat deasupra mea,cu barbia lui ţepoasa lipita de fruntea mea . Imi sopteste la ureche ca ma iubeste iar eu il asigur ca sentimentul e reciproc.
*
A trecut jumatate de ora de cand se presupune ca m-am trezit. Tata mi-a spus ca sunt in coma de mai bine de doua luni dar nu inteleg.
Acum el e pe coridor ,vorbind la telefon cu nu stiu ce ruda . Nici nu stiam ca mai am alti membri ai familiei in viata.
Medicii au venit si m-au consultat si urmeaza sa imi scoata firele din mana. Ma vor externa diseara. Mi se pare un termen foarte scurt si probabil ca nu ma voi recupera destul dar presupun ca nu mai au locuri in spital.
Dar Alex. Fratele meu e in coma dinaintea mea.
Si mama a fost in coma ,dar a murit. A stat in coma aproape 6 luni iar medicii si-au pierdut orice farama de speranta.
Trebuie ca Alex sa se trezeasca. Nu se poate sa nu.
Se pare ca anul nou a trecut iar tata si-a petrecut revelionul aici,cu mine si Alex.
Mi-a spus ca si celalat Alex a trecut pe aici in fiecare saptamana. La fel si Andrei si inca cateva colege. Oh doamne.
*
Am ajuns acasa . Totul mi se pare atat de strain. Camera mea care pare neatinsa parca a suferit numeroase schimbari. Sunt paranoica.
-Alice,ai grija de tine. Eu ma intorc la Alex.
-Bine tată, te rog,fa-l bine.
Tata ma imbratiseaza si ma saruta pe frunte.
-Te iubesc, Alice.
-Si eu,tată
Inchid usa dupa el si merg in bucatarie. Incep sa plang. Acel baiat...acele momente. Acele dimineti cu hainele pe scaunul acela. Fereastra aceea. Orasul acela. Sarutul acela. Toate acelea. Toate. Erau false. Sunt false. Tot. Absolut tot. Imaginatia mea. Imi fac un ceai.
Tot. Noaptea cu stelele,cautarea unui semn. Faptul ca voiam sa ma sinucid. Sucul de fructe,sala cu masa. Coridorul negru si camerele albe. Doua luni? Cum? Imi beau ceaiul fierbinte. Timpul e relativ. Oh,cum il chema? Raul? Da!Raul. Oh,dragul meu Raul. Am nevoie de el. Unde esti? Hai si iubeste-ma.
Imi dau o palma peste faţa. Sunt atat de puierila si prostuta.
*
CITEȘTI
Alice
Подростковая литература" Ma impiedic. Cad. Mi se inchid ochii. Incerc sa respir. Imi pierd glasul. Respir precipitat. Cred ca nu mai respir. " Ce fac daca sunt moarta? Sunt aici si cele mai ascunse ganduri ale mele sunt eliberate. Ma regasesc si imi dau seama ca poate nu...
