Alice

(nouăşpe)

***
Ma uit in jurul meu. E negru. Dar e alt negru. De fapt e o alta senzatie. E o senzatie familiara. Cealalta Eu mi-a spus ca asta e 'camera de simulare' si ca aici imi voi revedea o parte din amintiri. Nu mi-e teama. Sunt pregatita sa-mi revad esecurile.
-Alice,imi spune ea. Esti pregatita?
-Da,raspund eu hotarata.
°°°Andrei°°°
Alice se va trezi,dar fara amintiri. Ma inunda o multitudine de sentimente. Sunt fericit ca-si v-a putea reconstrui viata,dar sunt ingrijorat ca i-ar putea merge mai rau ca pana acum. Mi-e mila de ea ,mi-e mila de Alex,de tatal ei,de fratele ei. Mi-e frica sa nu fie mintita in legatura cu viata ei 'precedenta' insa ar fi spre binele ei. Toti oamenii din jurul nostru pleaca. Si daca nu pleaca ei,plecam noi. Ea a plecat. Daca Universul o vrea langa mine,ne vom reintalni. Daca nu,voi incerca sa o pazesc din umbra.
Cum e sa te trezesti intr-o zi si sa nu intelegi nimic? Sa nu stii de ce tatal tau plange langa tine,de ce cand mergi pe strada persoanele din jurul tau se uita la tine,sa nu intelegi cum o buna bucata din viata ta a disparut pentru totdeauna. Sa mergi luni intregi la psihologi ,iar ei sa nu-ti poata da inapoi ce ai pierdut.
Oamenii isi urasc o mare parte din trecut. Urasc amintirile urate . Dar Alice le-ar vrea inapoi. Alice si-ar iubi amintirile in care plangea pentru ca ar stii ca sunt o parte din ea. Da,Alice gandea altfel. Uneori spunea ca are o gandire stricata si nu puteai decat sa o aprobi,pentru ca asa era. Cand toti gandesc la fel,fie ca e bine sau nu,iar tu ai un alt mod de gandire,e clar ca la tine e problema. Dar problema ei era una pozitiva si de asta nu o deranja.
Sentimente sfasiate,dorinte esuate,ganduri pierdute si sperante false. Parea sa aiba totul dar nu avea aproape nimic. Alice era un trandafir plin cu spini. Era un ocean cu multe valuri. Daca te apropiai de ea mult prea mult,te durea. Dar daca stiai sa ai rabdare si invatai cum sa te comporti,la final,iti dadeai seama ca a meritat. Chiar si acum,cand am pierdut-o,stiu ca o am. Chiar daca nu ma va recunoaste,eu voi fi luna care o vegheaza. Nu o voi uita complet. Dar intr-o zi,nu ma va mai durea. Voi privi fotografiile noastre si voi zambi subtil,amintindu-mi de zilele bune in care eram o parte din ea,iar ea,o parte din mine.
***
Imagini care se misca rapid in faţa ochilor mei. Imagini pe care vreau sa le ating dar nu pot. Imagini cu mine de cand eram mica. Imagini cu mama. Imagini cu fratele meu. Imagini cu incendiul. Amintiri. Se deruleaza rapid. Atat de rapid incat nu pot asimila toate informatiile. Totul incetineste pana in momentul despartirii mele cu Alex. Privesc spre imagini. Lacrimi. Multe lacrimi. Ma uit spre Eu-Ea.
-Stii,totul a fost asa frumos...soptesc eu.
-Oamenii se despart...
-Se despart prea des.
-Dar te fac mai puternica.
-Sunt si alte cai prin care as putea deveni puternica.
-Nu poti sa-i spui Universului cum sa-si faca treaba. Daca tu cu Alex nu v-ati fi despartit nu l-ai fi cunoscut cu adevarat pe Andrei.
-Poate as fi ajuns sa il cunosc.
-Tu nu intelegi? Totul a fost asa cum trebuie.
Oftez.
Imaginile se pornesc iar. Incet,apoi repede . O vad pe mama . Vad incendiul. Vad cum flacarile ne invadeaza locuinta si cum toata lumea tipa. Apoi inmormantarea. Si totul se opreste.
-Inmormantarea.
-Da,ma aproba ea
-Mama.
-Cum ti-am spus,lumea pleaca.
-Nu a fost alegerea ei.
-Asa a fost sa fie. Totul e bine.
-Cum sa spui ca e bine?
Lacrimile mi se aduna la ochi.
-Adanc in suflet,erai fericita ca e intr-un loc mai bun. Poti plange daca vrei.
Asa ca ma prabusesc in genunchi si izbugnesc in plans. Plang pentru mama. Plang pentru ca nu am putut sa o salvez. Plang pentru ca nu stiu ce altceva as putea sa fac.
Ma calmez. Imaginile s-au repornit. Ma uit cu teama spre ele. Vad lacrimi si suferinta. Vad tipete si nopti nedormite. Imaginile se misca rapid. Inca am ochii umezi.
Imaginile nu au o ordine cronologica. Prima zi de gradinita apoi prima zi de liceu. Apoi se intoarce iar la clasa a 3a.
-Dupa cum vezi,cand esti mic,zambesti mai mult.
-Asta doar pentru ca lumea te ascunde de partile negre ale vietii.
-Nu te ascunde. Pur si simplu nu esti capabil sa intelegi tristetea.
-Nu stiu ce sa spun..
-Doar accepta ca e adevarat ce spun. Nimeni nu-ti arunca in faţa partile negative sau partile pozitive. Doar tu decizi ce vrei sa vezi .
-Cand esti plin de suferinta e cam greu sa vezi partile bune.
-E greu. Dar nu imposibil. Priveste aici. Ce vezi?
-Sunt eu la 10 ani,plangand dupa cainele meu mort.
-Exact. Erai copil dar ai simtit ce inseamn sa pierzi un suflet. Dar urmatoarea zi deja zambeai pentru ca stiai ca unii mor pentru ca altii sa se nasca.
-Eram un copil. Si ala era un caine. Normal ca mi-a trecut repede supararea.
-Iubeai ceva iar acel ceva a murit. Nu conteaza ca erai copil. Nu conteaza ca era un caine. Tu nu intelegi? Atunci puteai intelege ca totul se intampla cu un scop.
Ma uit la Ea. Nu stiu daca are dreptate. Nu stiu de ce imi spune toate astea. Nu stiu ce incearca sa imi demonstreze. Poate doar ii face placere sa ma contrazica...
Imi reindrept privirea spre imagini.
-Imagini mai fericite nu ai?intreb eu
-Bine bine.
Si imaginile se opres la o scena de care nu-mi amintesc.
-Ce e asta?
-Tu chiar esti trista. De ce nu-ti amintesti si de momente fericite? Esti tu cu Rebeca.
-Care Rebeca?
-Clasa 8a. Rebeca. Colega ta de banca.
-E atunci cand am fugit cu ea la padure 2 zile?
-Da. Iti amintesti?
-Of da. Aveam nevoie de libertate si fericire. Ea era nebuna si eu la fel. Ne-am lasat telefoanele acasa si ne-am luat corturile. Tata a innebunit cand m-am intors. Radeam in faţa lui ca o nebuna si voia sa ma duca la psihiatru. O doame. Mai am nevoie de scapari d'astea.
-Nu te gandeai la consecinte. Asta e ideea. Nu realizai ce poti păţi. Nu e rau,dar nu e nici bine. E normal sa ai si scapari. Uneori scaparile iti fac bine. Intelegi ce spun eu aici?
Deja nu o mai ascult
Ma scufund in lumea mea. Departe de zgomot si agitatie. Departe de tristete. Raman cu privirea in gol cateva minute,pana ce Ea imi trage o palma zdravana.
-Fii atenta aici. Nu mai visa.
Si imaginile incep iar....
°°°Alex°°°
Sunt in casa lui Alice. In camera ei. Sunt cu Andrei si tatal ei. Cautam poze sau insemnari care i-ar putea readuce aminte de trecut. Fac asta pentru ea. Fac asta ca ea sa fie fericita. Dar nu vreau sa o fac. Ma uit in sertarul de la birou. Multe harti si dosare. Le iau pe toate si ma asez pe pat. Deschid primul dosar. "PORTOFOLIU LIMBA ROMANA". Il rasfoiesc. Il pun in dreapta mea. Urmatorul. Il deschid. Pe prima pagina scrie cu litere de mana "nu deschide numai daca sunt eu". Zambesc
Doar Alice ar putea scrie asa ceva. Mut pagina. E un desen. E un autoportret.
-Il poti lasa,spune tatal ei.
Mut iar pagina. E o scrisoare. Incepe cu "draga Alex..." . Scot repede foaia si o impatur. O bag in buzunar. Mai rasfoiesc dosarul si mai dau peste niste schite sau scurte compuneri. Al treilea dosar contine doar exercitii la mate de clasa a8a. Hartiile ce nu erau in dosare sunt pline cu schite de peisaje. Ii las vreo 5,pe restu ma pune sa le arunc. Andrei gaseste un album foto pe care tatal ei decide sa il arunce.
-Sunt amintirile ei,protestez eu.
-Nu mai sunt. Poti intelege ca e spre binele ei?
-Nu-mi aduceti o cafea ,va rog,cere Andrei.
Tatal fetei incuviinteaza din cap si iese. Andrei se uita la mine .
-Alex,ia un pix si o foaie si lasa-i lui Alice un mesaj. O sa il ascund eu,iar intr-o zi sigur il va gasi. Incearca sa-l codifici putin.
Ma uit la el dezorientat.
-Repede!striga Andrei.
Asa ca iau o foaie si un pix si incep "Alice. Nu ma cunosti dar eu te cunosc. Toata lumea te cunoaste dar nimeni nu o recunoaste. In sinea ta,ma iubesti. Astept sa te faci bine si sa vorbim. NU ARATA MESAJUL NIMANUI. Mi-e dor de tine,A. "
Zambesc si il intind lui Andrei. Nu il citeste. Impatura hartia si o baga intr-o jucarie .
-I-am lasat si eu ceva,imi spune.
Tatal ei se intoarce si ii da lui Andrei cafeaua. Reincepem cautarea. Ii deschid dulapul cu haine. Multe haine. Ii iau in maini un tricou si il duc la nas. Ii simt parfumul. Cel mai dulce parfum. Odata mi-a spus ca dupa toate hainele ei are un carnetel. Il caut. Il gasesc. E mic. Un carnetel de notite cu coperta galbena ,arsa la margini. Il rasfoiesc. Date,ganduri,citate,parole. Imi notez in telefon parola ei de facebook. Ea intra rar pe facebook dar poate e mai bine sa i-l sterg. Ma uit in spatele meu. Tatal ei cotrobaie printre carti iar Andrei se uita la lumanari. Ma ridic de pe jos si merg pe balcon. Scot un pix din buzunar si scriu pe peretele balconului "lasa-ti trecutul in urma". Stiu ca scriu urat dar o sa inteleaga. Imi scot telefonul si verific ora. Nu e tarziu. Intru inapoi in camera .
-Dar telefonul ei?intreb eu. Are multe poze,mesaje,date notate in el..
Cei doi se uita la mine surprinsi.
-Ai dreptate.imi spune tatal ei,iar pentru un moment ma simt mandru de mine.
Iese din camera iar cand intra imi arunca telefonul lui Alice
-Sterge tot ,imi zice
-Andrei,nu-l reformatezi tu?
-Ok,arunca-l.
Si ne continuam treaba. Gandul imi fuge la Raul. Ce naiba mai face ? . Oricum nu avea legatura cu frumoasa Alice. Degeaba 'futea mai bine'. Oftez.
-Cred ca am terminat cu , camera asta,spune Andrei.
-Multumesc baieti.
*
Sunt cu Andrei pe drum. Niciunul nu spune nimic. Doar mergem. Cred ca amandoi ne gandim la ea si la cum ne-a iubit. Stiu ca l-a iubit si pe Andrei. Nu stiu in ce fel l-a iubit,dar cert este ca a facut-o. Poate o sa il mai iubeasca. Cand ea se va trezi,v-om fii in faţa salonului,asteptand sa o vedem si sa nu spunem nimic. O sa vreau sa ma ridic sa o imbratisez dar Andrei nu ma va lasa asa ca voi incepe sa plang iar si iar,de nervi,de mila pentru ea si pentru mine. Imi derulez in minte acest scenariu iar si iar de trei zile.
-Ce o sa facem dupa ce o sa se trezeasca,intreb eu mai mult pentru mine.
-Ne continuam vietile ca si cum ea nu exista. Pentru ca ea oricum nu mai exista. O sa se nasca o alta Alice,pe care tatal ei o va modela si reconstrui. Nu va mai avea aceesi personalitate ,iar cu alta Alice inafara de cea misterioasa nu am ce discuta.
-De ce?
-Pentru ca ii iubeam misterul. Nu iubeam cum arata ci iubeam ce era. Iar ce era nu va mai fi.
Iar m-a facut sa tac. Ce pot spune? E adevarat . Pe Alice nu puteai sa nu o iubesti . Mai intai fizic si apoi spiritual.
-Eu merg in bar,imi spune. Ne mai vedem .
Ridic mana in semn de salut si imi continui drumul. Ma uit la frunzele copacilor. Ma uit la iarba. Ma uit la flori. Apoi ma gandesc iar la ea. Oamenii erau atrasi de frumusetea ei,captivati de farmecul ei si energizati de entuziasmul ei.

Ajung acasa. Acasa.. acasa ar trebui sa fie un sentiment nu un loc. Ma simt ca acasa. Eu nu simt ca sunt acasa cand ajung acasa. E un apartament simplu cu 2 dormitoare si o camera de zi. O bucatarie,o baie si un hol. Doua balcoane. Vara imi place sa adorm pe balcon. Lui Alice ii placea camera mea. De fapt i-a placut numai dupa ce a redecorat-o. Mi-a pus tablouri cu picturi. Cu picturile ei. Mi-a agatat o chesti din pluta pe peretele de de-asupra patului si a prins cu pioneze albe si negre poze cu noi doi si hartii cu citate. Uneori ma intreb daca camera mea nu are pereti de fete. Dupa ce a mai pictat putin unul din peretii mei simpli,a zambit si a spus 'aici ma simt ca acasa. Iubesc locul asta.Tu nu?" . 'Eu ma simt acasa oriunde esti tu" i-am raspuns eu. Nu stiam ce sa-i spun. Ma simteam atras de ea in multe feluri . Cel mai mult o iubeam cand se comporta ca un copil,bucurandu-se de lucrurile marunte. S-a intors spre mine si m-a sarutat. Apoi m-a luat de mana si ne-am dus pe balcon unde ne-am uitat,in liniste,la stele si la luna.
Imi bag mana in buzunar sa-mi scot cheile si imi amintesc de scrisoare. O iau repede in mana si o desfac. Ma pun la birou si incep sa citesc. "Draga Alex,sunt sanse sa nu vezi asta niciodata dar eu tot o voi scrie. Poate voi avea curajul sa ti-o trimit sau sa chiar sa ti-o dau faţa in faţa.
Stii ce zi e azi? E o saptamana de la despartirea noastra. Am stat,am reflectat la cele intamplate si vreau sa-ti marturisesc ca vreau sa ma sinucid. Ma simt goala fara tine. Nu inteleg unde am gresit atat de tare incat sa te desparti de mine. Daca stiam ca acela va fi ultimul sarut,il mai prelungeam. M-ai distrus. Mi-ai distrus fericirea,viziunile,idealurile si universul. Ai distrus tot ce ai creeat. Sunt constienta de faptul ca lumea ma iubeste,ca lumea ma vrea acolo,in mijlocul actiunii. Sunt constienta ca sunt frumoasa dar le-as da pe toate doar ca sa te am iar. Eram un frumos oras,iar tu ai fost ţunami-ul care m-a distrus.
Sper ca esti fericit. Sper ca voi reusi sa-mi pun in aplicare planul
Apropo,prietenul tau,Andrei,e de treaba
E o companie placuta. Poate el o sa reuseasca sa imi schimbe gandirea inainte sa mor. Dar daca am murit,in orice circumstanta,sa ma ai pe constiinta. Probabil e vina ta. Cu drag,Alice. " . Sub ultimele cuvinte sunt cateva pete rosii-maronii. Cred ca e sange
Probabil s-a taiat. Privirea mi se inceţioşează. Clipesc si dau drumul lacrimilor sa-mi inunde faţa. 'E bine sa plangi " asa zicea ea. Probabil Andrei a reusit sa o opreasca din ceea ce voia sa faca. Ma bucur. Tremur de nervi. Ma pun im pat cu hartia mototolita in mana si adorm.