Alice

(şapte)

Alarma ma trezeste iar. Ma uit in jur. Camera mea,aceeasi camera de cand ma stiu. Peretii de un albastru pal,pictati de mine . Picturi..sunt doar niste desene..de fapt majoritatea sunt citate.  Pe o parte a peretelui sunt o multime de poze. Imi fixez privirea pe poza mamei. Nu e corect!.  O lacrima se prelinge pe obrazul meu. O sterg rapid si merg sa ma spal pe faţa.

                                      *

Ajung la scoala.

Ma uit la ceas. 7:58. E bine.

Ma asez in banca.

Incep sa ma gandesc la Alex. Stai. ALEX E IN COMA. Fratele tau proasto. Un sentiment de neliniste ma cuprinde. Ma prind de tivul bluzei ca sa nu mi se vada mainele tremurand. Alerg la baie si incep sa plang

                                         *

Am ajuns acasa dupa cea mai groaznica zi de liceu. Tata iar nu e aici. Nici fratele meu.

"A lesinat"  e tot ce mi-a spus tata.

El nu mai e in casa mea. Ma simt prea pustie.

Il sun pe Andrei.

-Da Alice
-Poti veni pe la mine?
-Ce e ?

-Ceva important. Am nevoie de sfatul tau

-Ajung in doua zeci de minute.
  Inchid telefonul. Incep sa plang. Stiu ca Andrei ma ajuta mereu.

Merg in bucatarie si imi fac un ceai. Deschid frigiderul si iau o sticla de lapte . Iau painea din dulap si o farfurie. Nu am mai mancat de mult paine cu lapte. E bun. O amintire imi strapunge mintea: mama facandu-mi paine cu lapte. Asta nu s-a mai intamplat de mult timp asa ca nu sunt sigura daca e o amintire sau rodul imaginatiei mele.

Suna soneria. Andrei. Imi pun farfuria in chiuveta si imi iau cana cu ceai si pornesc spre usa. Ii deschid si ma uit lung la el.

-Buna,spune el in cele din urma.

-Hei,soptesc eu.

Ii fac loc sa treaca si inchid usa in urma lui. Deja ma simt mai in siguranta.

Ii duc in camera mea si ne asezam amandoi pe pat.

-Ce e?

-Eu cu Alex am vorbit zilele astea,incep eu. A venit pe la mine cateva zile . Tata l-a rugat sa aiba grija de mine.

  Ii povestesc destul de detaliat despre zilele astea in timp ce el tace si incuviinteaza din cap.

- ...iar ieri tata mi-a spus ca fratele meu e in coma. Pe moment nu am simtit nimic. Dar azi m-a lovit puternic.

-Alice,cum te simti?

Sangele imi pulseaza in obraji.

-Dupa tot ce ti-am povestit,tu ma intrebi cum sa simt? intreb eu putin prea apasat.

-E o intrebare simpla .

Vocea lui e calma si blanda. Ma uit lung la el. E potrivit de inalt,saten si cu ochii caprui. Pare un baiat banal. Fumeaza ,bea si merge des prin localuri. Da,asta il face popular si cunoscut. Si totusi nu l-am vazut niciodata beat. In cele din urma alung linistea mult prea apasatoare:

- Nu stiu.

E un raspuns simplu. Un raspuns concret dar totus aleg sa detaliez

-Nu stiu. Pur si simplu nu pot sa il urasc.

-Nu trebuie sa il urasti.

-Stiu ,dar vreau al naibii de mult sa pot.

-De ce?

-M-a distrus...soptesc eu . Adica eram altfel. Si acuma sunt o mini-curva.

-De ce e vina lui ca tu ai devenit o curva? Striga el

Oftez. De fapt nu e vina lui.

  Ma uit la telefon. E 16:08 . Cand a trecut asa timpul?
                                           *

Ma trezesc. Ma uit in jur. Unde sunt?  E o camera mare ,alba si aproape goala. Stau pe un pat iar pe partea cealalta de mine e o fereastra si atat. Respiratia mi se accelereaza. Imi caut telefonul in buzunar. Dar nu am buzunare. Si acum observ ca sunt doar in lenjeria pe care mi-am luat-o dimineata pe mine.  Ma panichez. De dincolo de usa se aud zgomote. Incerc sa ma ridic din pat dar corpul nu ma asculta.

In cele din urma renunt sa caut un raspuns.