eight

74 17 4
                                    

Perspectiva Taehyung

Într-un final adorm si eu,inca gandindu-ma la ce a spus Hoseok,care pur si simplu doarme dus. Atipesc putin,dar aud usa camerei de hotel cum se deschide. Nu bag in seama si incerc sa ma concentrez pe somnul meu,deși e destul de greu cu atâta fosnet.

Chiar nu pot dormi,asa ca ma ridic,si il vad pe Changbin?! E nebun? Ce cauta aici la ora asta târzie?

Eu:CHANGBIN!strig la el in șoaptă.

Cb:...d-da...da Taehyung...eu...eu...doar...

Eu:CE CAUTI AICI,LA ORA ASTA? SI MAI ALES CUM AI INTRAT?

Cb:Voi sunteti cretini? Nu încuiati usa. Eu doar am apăsat pe clanta si am împins putin usa. Atâta tot.
Explica el zâmbind ca un nebun.

Eu:Bine asta am înțeles. Acum...doar...IESI DRACU DE AICI SI MARS LA CULCARE,CA IL SUN PE JIMIN SI II SPUN CA AI INTRAT IN CAMERA ASTA FARA CA EU SAU ORICINE ALT CINEVA SA TE FI LASAT SA INTRI. CLAR?

Cb:Dar vreau doar sa il vad pe Felix! Taehyung,eu si prietenul meu nu le-am făcut nimic...noi am sunat la ambulanță daca nebunii aia de colegi ai mei sunt asa,asta nu inseamna ca si noi suntem. Ne plac acești baieti...si daca TU si HOSEOK,nu ne lăsați să stăm cu ei,atunci ne vom furisa asa in camera voastră pana veti fi de acord! Imi place roscatul,iar lui Lee Know blondul...De ce ai incredere in frații noștri iar in noi nu?

Eu:Deoarece sunt mai mari si mai maturi decat tine si prietenul tau. Ai dreptate nu toti sunteti la fel. Toti sunteti unii mai rai decat altii. Si nu nu va lăsăm să puneți mainile pe frații noștri. Dacă voi nu mai sunteti curați,asta nu inseamna ca trebuie sa le luati voi simpatia si tot ce au. Acum,doar ieși. Dacă te mai gândesti sa intri in camera asta pana plecam,te calc in picioare puștiule! Clar?

Cb:Esti nedrept Taehyung.

Spune acesta ieșind din camera trantind usa in spatele sau. Eu ma arunc in pat si adorm instant.

Urmatoarea zi~♡~ora 10:25~♡~autorul pov♡

Roscatul si blondul se trezesc primii,vrand sa se imbrace si sa alerge pe trotuarul Cheong-si-ului asa cum făceau si in Seul si in Busan. Acum ca stau 2 saptamani si cateva zile la mare,vor sa isi mentina exercițiile de dimineață orice ar fi.

Cei doi prieteni ies din hotel punandu-si fiecare castile in urechi,telefoanele in buzunarul din spate a pantalonilor,incepand sa alerge.

Jisung,doar ce alearga de o ora si deja,ii dau lacrimile. De ce ii dau lacrimile? Oh pai asculta muzica ce ii aduce aminte...sa zicem ca de cineva de care ii e dor...acei ochi pe care ii vede mereu,în fața sa,chiar dacă acea persoana nu e cu el,il ucid. Nu poate sa uite totul deși vrea. Vrea sa petreacă timpul cu prietenul sau dar si cu cel de care ii place,însă fratele său si fratele lui Felix nu ii permit sa stea cu cel de care e indragostit nebuneste. E trist dar trebuie sa își asculte Hyungul chiar dacă nu ii convine. Blondul nu stie ca si castaniul plange dupa el. Changbin nu reuseste sa il calmeze...singura optiune e sa-l duca la blond,pe ascuns.

-Lee Know imbraca-te.

-De ce? Nu vreau sa merg nicaieri. Vreau sa stau aici. Pleaca singur.

-Vii cu mine in momentul asta! AI INTELES? NU REPET DE DOUA ORI!

-Bine bine!spune castaniul stergandu-si lacrimile.

Roscatul alearga in continuare,pierdut în gânduri. Nu stie de ce ii e dor de aroganta celui cu par negru. Nu stie de ce își aduce aminte de fiecare dată de ziua in care stăteau toti patru pe plaja. E prea concentrat pe alergat si prea pierdut printre gânduri,pentru ași da seama ca prietenul său s-a oprit,stand pe banca,incercand sa iti tina lacrimile in frau.
Era la câteva străzi distanță de hotel.

Se hotărăște să se întoarcă la hotel tot pe jos. Dar,cand se ridică de pe banca,il observă pe castaniul care plângea silentios,iar pe cel cu parul negru langa el.

-C-ce se i-întâmplă? Cum a-ati dat de mine? Adica...m-mati urmărit pe mine si pe Felix?intreaba nedumerit blondul stergandu-si lacrimile rapid pentru a nu observa castaniul

-Felix? Unde e?intreaba Changbin vrand sa meargă dupa el

- Nu iti pot spune decat ca inca alearga. Exercitiul nostru din fiecare dimineață...
spune blondul încercând să nu plângă uitandu-se la castaniu.

Castaniul plângea si mai tare,neștiind că e observă de blond foarte rapid.

-De...de ce plânge?intreaba blondul

-Pentru ca nu te-a vazut si nu mai aveti voie să stați cu noi. L-am adus pe furiș ca sa te vada.
spune cel cu parul negru alergând după cel roșcat

Blondul nu știe ce sa spuna. Doar se uita in ochii castaniului. Sunt plini de lacrimi. Cel mic isi lasa lacrimile sa curgă,si il trage pe castaniu într-o îmbrățișare strânsă asezandu-și capul pe umărul sau,castaniul facand la fel.

- Nu stiam ca plângi...nu stiam ca tii la mine...
spune castaniul suspinand

-Giulești? Am inceput sa plâng imediat ce am ajuns la hotel. Eu nu credeam ca vei plânge că nu ma vezi. Credeam doar ca va baieti joc de mine si de Felix.
spune cel mai mic

- Imi place Han,imi placi mult de tot...Changbin nu isi bate joc de Felix si nici eu de tine. Va iubim micutule.
spune cel mare

-S-serios? Si tu i-imi placi mult...

-S-serios? Si tu i-imi placi mult

Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.

Am scris in graba. Nu stiu daca a iesit ceva...însă am scris si eu un capitol dupa 2-3 zile in care nu am mai putut pune vreun capitol. Sincer,mie imi vine si tatal din alta tara,am ore de la 12:40 la scoala plus antrenamente la 9:00 sau la 10:30. Acasa ajung la 18 si ceva pe urma am teme de facut. Si profa de romana da foarte multe teme.🙁Imi cer scuze...😣

I still need you - ChangLix✅Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum