În aceasta poveste este vorba despre doua fete care visează sa ajunga in Coreea de sud, deoarece trupa lor preferata este de acolo. Ele ajung in acel loc si li se intampla numai ciudatenii. Numai ca la un moment dat.....
Dupa cam inca 3 saptamani ne-am dat seama ca ar trebui sa ne intoarcem acasa, pentru ca ne era dor de parinti si nu i-am ma vizitat de 3 luni. Am pus fiecare mana pe un telefon si i-am sunat pe parintii nostri. Acestia au raspuns bucurosi, fiindca ne-am mai gandit si noi la ei si ca nu i-am uitat. Dupa 15 minute, am pus toate telefoanele jos si ne-am intrebat:
Sonia: Cand v-au spus ca puteti veni acasa?
Merry: Saptamana viitoare.
Bianca & Sonia: Si mie! Se pare ca noi mergem impreuna, cum am si venit.
Sonia: Hai sa ii anuntam pe Jin, Min Yoongi si Taeyung. Ca sa nu ne caute timp de o saptamana sau sa nu isi faca griji.
Bianca: OK!
Convorborbire telefonica:
Sonia: Alo! Hellow! Aveti o secunda?
Jin: Da, de sigur! Spune-mi!
Merry: Noi o sa plecam timp de o saptamana in România, ca sa ne revedem parintii.
Taeyung: Bine!
Bianca: Pa!
Min Yoongi: Pa!
Convorborbire telefonica incheiata.
Ne-am impachetat hainele si am plecat catre aeroport. Am urcat in primul avion si ne-am dus catre casa. Dupa multe ore de calatorit, am ajuns (eu cu Bianca, ca Merry s-a dus in Spania la parintii ei), era atât de nostalgic. Nici macar un bloc turn nu mai era sau macar un zgarie nori. Totul era mic si uitat de lume. Aproape ca nu am mai reusit sa ne intoarcem acasa, daca nu ceream indicatii de la niste trecatori nici acum nu ajungeam acasa. Si uite ca am ajuns. "Str. Stelelor nr. 6, apartament 21". Am ciocanit la usa si parca totul era cu susul in jos nu mai smana nimic cu ce stiam eu. Si am mai venit aici acu' trei luni jumatate si era totul normal. M-am obisnuit cu noul design si mi-am strand tatre de tot parintii in brate. Pe mama a pufnit-o plansul, iar tata s-a tinut mai tare, ca e tata no, ca daca era singur sigur plangea si el. M-au poftit la masa, iar apoi ne-am culcat.
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
A doua zi mi-am aranjat papusile si apoi am mers sa vad ce s-a mai intamplat cu parculetul din spatele blocului. Era relativ ok. Nu era foarte distrus, dar nici bine nu arata. Si cum stateam eu pe o banca si ma uitam la trecatori, cad pe gandurile si imi amintesc cum in acest parc ma jucam cu Lidia, cu Vivi, cu Teodora si cu Dariana, "mata" sau "tupu". Sau cum in "Parcul de la piata" ne jucam pe barcuta de lemn "infectatul" si alte jocuri. Ori cum toata lumea ma admira cand reuseam sa stau pe barele de lemn peste 2 minute. Gandeam eu: "Ce vremuri bune!". Acum niciun copil nu mai iesea afara din casa, ca sa admire fluturii si vietetile din natura. Acum toata lumea sta in fata unui telefon si isi strica ochii si mintea.
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Dupa ce mi-am amintit ca intamplat frumoase mi-am facut in acele doua parcuri, am hotarat sa merg sa ma intalnesc cu prietenii mei care inca au ramas aici. De exemplu, m-am intalnit cu Raul un fost prieten de al meu si al lui Dari (intr-o vreme iubitul lui Stefi). Ne tineam doar de prostii aproape-n fiecare zi si acum imi rade sufletul ca ii vad cu propi lor copii. Se tineau de mana si povesteau. M-a recunoscut si lafel si eu, ne-am salutat,iar apoi am stat putin de vorba. Cam asa s-a intamplat cu toata lumea cu care m-am intalnit. Cat de clar imi amintesc, cat de mult visam sa crsc, acum nu multumesc vreau sa mai copilaresc macar o zi. Acasa mi-am amintit de momentele cand gateam impreuna cu mama sau cu bunica. Si ce mi-am amintit cel mai bine a fost jurnalul meu impreuna cu pozele mele de cand eram mica . Aceste doua lucruri au ramas neschimbate. Statea prafuit, acolo unde l-am pus eu acum 5 ani si am uitat de el. L-am deschis si am inceput sa citesc. La un moment dat am inceput sa plang, la ce scrisori de dragoste scriam. Si pozele... era sa uit de ele. Mama, cu cea mai mare dragoste, mi-a explicat ce facem in fiecare din pozele pe care le avea ea in album. Intr-un final ii zic:
Sonia: Stii cu cine m-am intalnit acolo unde stau eu?
Mama: Cu cine?
Sonia: Cu membrii BTS.
Mama: Serios?!?!
M-a strans tare in brate si m-a pupati pe obraz. Am imbratisat-o si eu, iar ai eu i-am povestit cum l-am intalnit pe Min Yoongi si pe ceilalti membrii BTS. Sau cum ca Taeyung o place pe Bianca si alte intamplari ciudate. Intr-un final a venit ziua plecarii. Eu si cu Bianca ne-am intalnit in aeroport, iar parintii nostri au venit cu noi sa isi ia la revedere.
