Eu, cu fetele ne-am luat niste zile libere pentru a putea merge la schi. Am decis impreuna ca cel mai bine este s-o invatam si pe Bianca sa schieze. Cu toate ca Bianca nu a mai schiat niciodata a fost de acord sa invete. Cel mai greu era pentru ea, sa deprinda miscarea, ca apoi era foarte simplu. Zis si facut. Ne-am luat o saptamana libera inainte de vacanta de iarna si am plecat in Austria la schi. Am ajuns la partiile de schi si cam asa arata:
Era una dintre zilele acelea insorite si calde, de iarna. Muntii de azi vara cei verzi ai infloriti, erau acoperiti cu miliarde de fulgi inghetati cu diverse forme de stelute (Mihai Eminescu direct). Era super! Vremea era buna cu noi, mai ales pentru prima lecture de schi a Biancai. Ne-am inchiriat toate sase o cabana si am despachetat tot ce aveam in bagaje si ne-am culcat, deoarece era tarziu si eram frante de oboseala.
A doua zi ne-am inchiriat schiuri si jappp, pe partie.Sonia: Neata! Cum va simtiti?
Nina: Eu ma simt foarte bine!
Niki: Gata sa incepeti o zi de schi?
Bianca: Nu sunt sigura ca o sa reusesc!
Sonia: Noi suntem langa tine sa te ajutam.
Bianca: Bine, multumesc ca imi sunteti alaturi!
Cam asa aratam:
MerryNiki
Nina
Bianca
Sonia
Betty
Am inceput sa facem cateva ture de incalzire, pana si-a luat Bianca schiurile, claparii, betele, casca, cagula, ochelarii si manusile. Dupa aceea ne-am dus pe o partie mai scurta si neinclinata si i-am explicat Biancai regulile de baza. I-a fost destul de usor sa invete sa se dea, iar dupa vreo 2 zile de antrenamente, a venit si ea cu noi pe partia putin mai mare, cam de marime medie. Dupa 6 zile de antrenamente am dus-o pe Bia pe partia mare si i-am spus sa mearga mai incetisor. Ea se dadea destul de bine pe schiuri, deci nu a intampinat dificultati. Insa pentru noi era foarte usoara acea partie mare si mai mult stateam pe partia Rainer, pentru ca era mai inclinata si mai distractiva.
Bianca: Ma dor gleznele de la claparii acestia! Chiar trebuie sa stau pe clapar?
Sonia: Da, ca altfel iti pierzi echilibrul si cazi pe spate! O sa te obisnuiti in timp, oricum ti se vor face niste bataturi si nu vei mai simti nimic.
Bianca: Da' nu vreau sa am bataturi la picioare!
Nina & Sonia: Stai calma ca nu se vad.
Bianca: Ioi! M-am speriat!
Sonia: No, iti faci curaj si vi cu noi pe paria Rainer?
Bianca: Nu inca.
Sonia: Hai, ca maine plecam inapoi in Coreea.
Bianca: Da' imi este frica...si in plus e si foarte inclinata. Nu cred ca merg...
Sonia: Atunci, haideti sa mergem sa mancam o placinta, de jos, ca dupa ne facem bagajele si ne culcam.
Bia&Betty&Niki&Nina&Merry: Ok
Si in loc sa mergem si sa mancam o placinta apoi sa ne intoarcem inapoi, noi am ales sa ne distram putin. Ne-am tavalit prin zapada, am facut ingerasi in zapada, oameni de zapada si ne-am bulgarit. Ce sa mai, se facuse deja ora 18:00 seara si noi trebuia sa plecam la hotel sa ne facem bagajele pentru maine cand trebuia sa plecam.
Am ajuns acasa si ne-am culcat. A doua zi am pornit la drum si am ajuns acasa, in Coreea.
CITEȘTI
BTS printre stele
PertualanganÎn aceasta poveste este vorba despre doua fete care visează sa ajunga in Coreea de sud, deoarece trupa lor preferata este de acolo. Ele ajung in acel loc si li se intampla numai ciudatenii. Numai ca la un moment dat.....