Eu cine sunt?

Suferință Fără De Sfârșit

Acum, după ce și-a încheiat socotelile în lumea de apoi, Aya a pornit tăcut spre Mihael, cel ce i-a furat numele și puterea.
Îmbrăcat ca un druid, cu o pelerină neagră pe el, cu gluga în cap ce ii acoperea părul lung de o culoare aurie, lăsând să se vadă doar un zâmbet malefic acesta începe să pună la punct planul de atac. Nu era timp de frică.
- Aș putea să îl atac direct, oricum, nu are nici o șansă în fața mea și a sabiei destinului. Dar trebuie sa îl îndepărtez de adepții lui, ei nu trebuie să plătească pentru greșelile lui.

Îndreptându-se spre Mihael, vede pe cineva încercând să țină piept la 100 de demoni deodată.

- Sfinte! Dar ai curaj să te lupti cu 100 de demoni deodată
- Ah! Mai bine m-ai ajuta decât să te uiți la mine!
- Nu mulțumesc, prefer să îți privesc mișcările suave.
- Idiotule!!! Ajută-mă, nu mai rezist prea mult!!!
- Deja ai obosit? Cine te-a pus să îi ataci?
- Tot eu i-am atacat? Ei au dat buzna peste cortul meu atacând-mă. Nu sunt de vină cu nimic, ah!
- Și dacă te ajut, eu cu ce mă aleg?
- Poftim!?!?!? Serios? Un mulțumesc nu ajunge?
- Nu nu nu, nu merge așa.
- Ah!! Te rog ajută-mă, nu mai pot rezista. Îți dau orice!!! Aaa!!!

Spuse necunoscutul căzând.

- Opriți-vă!!!

Spuse Aya descoperindu-și fața.
Demonii când i-au văzut fața au început să zboare înfiorați de vederea Marelui Preot.

-Iertare! Iertare! Iertare! (Spuse aceștia speriați de ce le s-ar fi putut întâmpla.)
- Ha ha ha! De ei te-ai speriat? Dacă îl vezi pe micuțul Cerber ce faci?

- Tttuututu... Ești Diavolul!!! ( Spuse ea, o fată frumoasă, cu păr roșcat și ochii verzi ca frunzele copacilor vara. Aya, la vederea ei a rămas pentru o secundă nemișcat, fermecat de frumusețea ei.)
- Aaa... Mda... Nu... Nu chiar, nu sunt diavolul dar ai fost pe aproape, tot un drac. ( Spuse el începând sa râdă. )
Iar acum... Dacă nu te superi, din câte am auzit, ai spus ca îmi dai orice dacă te ajut, deci răsplata mea?
- Aa... Da... Nu știam că...
- Că ce? Că sunt un demon?
- Exact...
- Păi cuvântul dat trebuie ținut. Sau nu e așa?
- Ba da... Spune-mi ce ceri, dar să nu te aștepți să îți vând sufletul meu că nu o voi face niciodată.
- Orice aș cere acum o să îmi dai fie ca vrei, fie că nu vrei. Un pact făcut cu diavolul sau alt demon va fi ținut fie că vrei, fie că nu vrei.
-Prea bine, spune-mi ce vrei de la mine... (Spune ea tristă de la cele auzite.)
- Calmează-te, nu îmi vei vinde sufletul tău sau ceva, dar mai întâi aș vrea să îți știu numele.
- Aa... Lisa... Numele meu este Lisa.
- Eu mă numesc Aya, încântat de cunoștință.
Draga mea Lisa, pentru ajutorul de azi eu îți cer un singur lucru... În trei zile și trei nopți, voi avea nevoie de cineva care să mă îngrijească, voi fi grav rănit și din câte pot vedea la tine, tu ai putea să mă ajuți.
-Cum? Dar ești perfect sănătos. Și dacă până și demonii de piatră ce sunt cei mai răi se tem de tine, cine ar avea curajul și puterea să te atace?
- Nu îți pot da prea multe detalii, dar spune-mi, o să faci asta?
- Aa... Îmi voi da toată silința... Până la urmă cuvântul dat trebuie respectat, nu?
- Corect. Bravo, te-ai prins repede. (Spuse Aya dând sa plece.)
- Și cum voi ști că ești tu și nu alt demon ce îți ia înfățișarea?
- hmhm... Ia acest colier, când mă voi apropia de el va lumina din ce în ce mai tare. Bine?
- Bine.

Acestea spuse, Aya își continuă drumul spre răzbunarea mult așteptată.
- Doamne, ce frumoasă era. Pentru o secundă am uitat complet de răzbunarea mea și de dorința să o regăsesc pe Cora... Nu, rămâi cu capul pe umeri Aya, doar nu începi sa te îndrăgostești de o muritoare.
Nu, trebuie sa îmi duc planul la bun sfârșit, nu mă pot lăsa vrăjit acum, mai am un drum lung de făcut...

Își spuse acesta încercând să își scoată acea fată din cap.
Mergând el pe drum, vede o femeie cerșind ce plângea fără oprire.

-Bună ziua doamnă, ce a-ți pățit? De ce plângeți?
-Oh, vai bunule domn, îmi cer iertare dacă v-am deranjat cu plânsul meu, doar că vedeți dumneavoastră... De 2 ani sunt pe drumurile astea, cerșind mâncare pentru a supraviețui. Soțul meu Dumnezeu să îl ierte a murit într-o luptă în care nu avea nici o treabă, tâlharii au năpustit peste mine dandu-mi foc la casă lăsându-mă fără adăpost și batjocorindu-mă, am rămas pe străzi fără pic de ajutor.
- Vai doamnă, e îngrozitor așa ceva, trebuie să vă pot ajuta.
- Bunule domn, dacă ai, cu toată rușinea îți cer ceva de mâncare, nu am mai mâncat de 2 zile și nu mai pot de foame...

Spuse femeia cu lacrimi în ochi.

- Sigur doamnă, luați de aici

Spuse Aya scoțând din tolba sa mâncarea ce urma el să o mănânce și o punga de pietre prețioase.

- Vai, nu domnule, nu știu cine ești dar nu pot accepta pungă, este prea mult
-Stați liniștită doamnă, această pungă ar trebuii să vă ajungă cât să vă luați o altă casă și să nu mai duceți lipsă de nimic toată viața.
- Dar... De ce? De ce ma ajuți pe mine fără a-ți putea da nimic în schimb?
-Tatăl meu m-a învățat când eram mic că trebuie să ajut oamenii în nevoie, el iubește oamenii, iar eu îl iubesc pe el, chiar dacă momentan suntem certați.
- Oh, Doamne, îți mulțumesc că mi-ai apărut in cale și mi-ai salvat viața asta plină de chin și suferință.
- Eu trebuie să plec, vă rog să aveți grijă de dumneavoastră.
- O să, și țineți minte, dacă va pot recompensa cumva, vă rog să îmi spuneți.
- O să vă anunț pe dată dacă o să am nevoie de ceva.

Spuse Aya îndepărtându-se.

-Stați, cum vă numiți?
- Numele meu este Cora domnule.
- Cora? Tu ești? Stai.

Striga Aya cu lacrimi în ochi fugind spre acea persoană ce părea că e marea lui iubire. Dar aceasta, din senin căzuse la pământ fără suflare.

- Cora!!! Nuuu!!!

Spuse Aya cu lacrimi în ochi fugind spre ea.

- De ce îmi faci asta? De ce!?!?! Te urăsc!!! Te urăsc din tot sufletul meu!! Cora, te rog, nu pleca, rămâi cu mine!!

Aya, revăzându-și iubirea murind chiar în fața lui, blestemând cerurile își jură răzbunare cu orice preț, apucă eșarfa purtată de Cora, o îngroapă cu durere și pleacă spre Mihael. Era atât de furios încât nu mai ținea cont de nici un plan, dorea doar sa se răzbune cât mai repede.

-Mihael!!!! Arată-te!!! Nu mai ai pic de scăpare de acum. Îmi vei plăti cu vârf și îndesat pentru tot, și tu, și toți ceilalți. Nu vă mai iert nici dacă ar fi ultima șansă de a trăii.

Spuse acesta furios și tot odată distrus , îndreptându-se furios spre locul unde se ascundea cel ce i-a furat puterile...