Where Do Broken Hearts Go//Harry Styles F.F./

Capitolul 4

                    #Dimineața

                  #Perspectiva lui Harry

           Mă trezesc obosit, fac un duș și caut ceva de îmbrăcat. Îmi iau o pereche de blugi negri și un tricou gri. Mă dau cu parfum și mă încalț cu pantofii mei obișnuiți. Îmi iau inelele și cobor. E a dracu' de frig jos. Pff am lăsat gemul deschis. La naiba, încă 3 sunt deschise. Ce a fost în capul meu când le-am deschis? Mhm.. Iau o cutie de Pringles, geaca de piele și ies. Am 2 apeluri nepreluate de la Edward. Dă-l naibii, nu îmi mai fac acum vreun tatuaj. O iau pe jos până la liceu. Ajung cu aproximativ cinci minute mai târziu decât restul. Locul liber e lângă Rebecca și mai e unul lângă o tipă cu 2 codițe, aparat dentar, ochelari și tot ce are pe ea e roz. Rebecca, de data asta ai câștigat. De data asta. Am engleză. Proful e cu doar câțiva ani mai mare decât noi și a ajuns deodată cu mine, crezusem că e elev. Rebecca îmi șoptește un 'bună'. Fetele se uită la mine de parcă sunt un specimen rar, ba chiar unic expus la Zoo. Majoritatea arată a pițipoance. Restul de 10 ori mai tocilare decât ea. Ea pare cea mai normală și frumoasă fãră buze umflate,șosete la sutien, părul tapat un metru și tocurile roz de 20 cm. Au câte un strat de fond de ten încât dacă le pupă vreun cocalar acolo rămâne. Parcă e gips. Aolo unde am ajuns. Se face prezența și Rebecca mă cotește. Era rândul meu să mă ridic și să mă prezint dar nu mi-am dat seama fiind blocat în gândurile mele.

          -Harry Styles. Îmi plac tatuajele și nu am de gând să continui.

    Au terminat și restul orei am scris ce ne cerea. Nu avea multe pretenții. Mai sunt cam 10 minute.

          

            #Perspectiva Rebeccăi

           Nu mă așteptam să stea lângă mine. Părea surprins să mă vadă aici. Era blocay la prezență. Oricum, asta nu e problema mea.

           În pauze am stat în bănci pe telefoane, nescoțând nici măcar un cuvințel. Ultina oră am putut face orice. Ne-am luat numerele. Acasă am mers separat. Am pornit mai repede și acum regret. Nu știu de ce a fost așa distant... Oare după faza cu tata? Dar mi-a luat apărarea.

Drumul spre casă trece rapid. Mama tot nu e acasă. E iar un bilet? "Dacă vrei, hai la bunica. Am lăsat banii de benzină la tine în cameră. Eu nu mai stau în acea casă -Mama". Au, asta a durut. Nu o să merg azi, am nevoie de un pui de somn.

      Dar un ciocănit în ușă mă trezește...

Hey dragilor, uite că am ajuns la 4. Îmi pare rău că e așa scurt capitolul dar mor de somn și săptămâna aceasta nu știu dacă o să mai am timp de scris. V-am pupat ✌ :*