Where Do Broken Hearts Go//Harry Styles F.F./

Capitolul 5

Cineva bate la ușă... Deschid dar habar nu am cine ar putea fi.

            Am încurcat-o. E poliția.

          -Bună ziua! Putem să intrăm? întreabă un polițist destul de tânăr.

          -Bună, da, sigur. Luați un loc.

          -Ok, sunteți soția lui Andrew Drew?

          -Nu, fiica lui. Ce a făcut? spun dezamăgită.

          -Da. A făcut un accident de mașină și el și victima sunt la cel mai apropiat spital. Amuțesc. Păcat de bietul băiat, era clasa a XII-a. Și ironia sorții, sunt în același salon. Am venit aici doar să te anunțăm.

          -Mulțumesc. Merg imediat acolo.

Ies amândoi. Îmi șterg lacrimile și urc sus să mă îmbrac. La repezeală iau o bluză neagră decoltată, o pereche de colanți gri, un șal tot aceeași nuanță de gri, botinele negre cu toc și geaca de piele neagră. Un pic cam sexy decât sunt deobicei și pentru un spital. Mă parfumez și mă dau cu primul ruj pe care îl găsesc. Ies repede. Fac 15 minute, am turat motorul cam tare. Ajung și o asistentă se uită ciudat la mine. Mvai, parcă nu a mai văzut vreo fată.

          -În ce salon este Andrew Drew?

          -Salonul 69 la etajul 3.

Ok. Fix 69. Hah. Chicotesc oricum și pornesc pe scari. Nu am găsit liftul. Am ajuns. Când deschid ușa, parcă îmi cade cerul în cap. Era el. Harry era victima. Mi se rupe inima. Merg prima dată spre Harry, tatăl meu mai poate aștepta. Amândoi sunt conectați la aparate, dar tata e cu ochii închiși. Harry a deschis ochii cand mi-a simțit mâna peste a lui. Lacrimile curg șiroaie.

          -Harry...

Șoptesc înecându-mă în propriile lacrimi. El întinde mâna spre mine și îmi șterge lacrimile cu degetul mare. E o atingere desprinsă din Rai, dar nu chiar în momentul potrivit. Îl sărut pe obraz, îl strâng mai tare mâna într-a mea. Plec spre tata...

          Este un nenorocit pentru că a făcut asta. Dar totuși e tatăl meu. Nu își deschide ochii și nu face vreo mișcare. Pe când dau să mă întorc, zice probabil din toată forța ce i-a mai rămas:

         -Pleacă, nu te vreau aici. Lasă-mă să mor aici, copilo.

   Am fost uimită și lacrimile au început să curgă iar în șuvoaie parcă interminabile, la fiecare ochi parcă aveam o cascadă, iar rimelul presupun că minse întindea pe toată fața. Am fugit la Harry și i-am sărit la gât. Am făcut-o în așa fel, de parcă ar fi fost ultima mea mișcare posibilă. Chiar m-am atașat de Harry. Îi văd zâmbetul pervers într-un colț al gurii și îl îmbrățișez fără să mai las aer deloc între noi. Îmi adâncesc bărbia în scobitura umărului său. Miroase a mentă. Cred că acest miros o să fie preferatul meu...

                #Perspectiva lui Harry

Nu îmi vine să cred că e aici. Când a intrat, eram gata să zic că era fosta mea iubită. În pana mea, de ce ma mai gâdesc la ea? Nu îi pasă de mine și nu cred că ia păsat vreodata și nici nu o să-i pese. Trebuie să mă obișnuiesc cu asta. Totuși speram că e ea și grsturile ale ei erau. Dar nu, era ea, Rebecca. Și îmbrăcată așa arăta al naibii de sexy. Păcat că e un spital și eu sunt în stare a aceasta. A venit la mine prima dată. Sufletul mi-a fost invadat de fericire și pentru un moment am uitat complet de durere. Dar apoi a revenit mai accentuată când am văzut-o plângând. Amn simțit că mi se rupe inima din nou, mi s-ar fi rupt și corpul dar ăsta e rupt deja.

      Apoi s-a întors la mine. Și acum stă practic pe mine. Ah, ce bine se simte. Începe să fie ok, ba chiar drăguță.

      -Să îți iei mereu așa haine sexy.

O simt cum roșește și o aud chicotind. Apoi stăm într-o liniște mormântală, în aceeași poziție.

             După un târziu vine o asistentă și mă trage, spunându-mi că poate să iasă din spital dacă cineva va avea în permanență grijă de el pentru că are un picior rupt. Nu observasem. Ei bine, o s-o fac și p-asta. O să fie amuzant, poate...

Hei, mulțumesc @Chowdiixx pentru că m-ai făcut să continui și @floo_flo și @crazykitty1 pentru inspirație :))) ★ ‹3