Where Do Broken Hearts Go//Harry Styles F.F./

Capitolul 6

       În drum spre casă doar ne-am certat. Până la urmă a gâștigat eo, iar eu o să mă mut la el. Eh, nu cred că o să mor. Acum stând pe banca din spate cu piciorul în ghips e mai vulnerabil de cât a fost vreodață. Stau gândindu-mã, și comentează dintr-o dată:

      -Bagă o dată mașina în curte, nu o să stau toată viața aici, cu mașina pe avarie.

       Fac exact cum îmi zice, parcând mașina în fața casei.

      -Nu pot să cobor singur, ajută-mă! se răstește la mine și eu oftez dezaprobator.

       După câteva secunde ce par ani, șoptește:

       -Te rog?

      Încep să trag de el pentru a putea să-l ridic. Pare el slab, dar e de un milion mai greu de cât te-ai aștepta. Începe să se smiorcăie. Of, asta îmi mai trebuia. Până la urmă reușește să coboare, parțiak singur. Nu știu cum o să mă descurc...

     Îl car cumva până în camera lui care e imensa, este defapt tot etajul al doilea. Are un past de 10 persoane, și nu exagrez. Sper că nu trebuie să dorm pe jos. Îl pun pe pat, și merg să îmi aduc lucrurile. Asta durează cam jumătate de oră, chiar m-am grăbit.

     Când ajung înapoi la el acasă, în camera lui, îl găsesc dormind. M-aș putea uita așa la el la nesfârșit și tot aș mai vrea.

     El fiind ocupat, merg în bucătărie și fac niște mâncare și dulciuri. Merg sus și i le duc pe o tavă. Mă așez pe pat și încep să le aranjez pe noptiera cam mare, care dă mai mult a masă.

                   

                 #Perspectiva lui Harry

        E așa adorabilă cum aranjează toate alea. Ea încă crede că dorm. Stau de ceva timp așa, plictisindu-mă. Deci hai s-o facem. O pișc de șolduri iar ea sare în sus mai ceva ca o mingiuță de gumă. Hah ce comparații mai fac și eu. Un rânjet până la urechi îmi acoperă fața iar ea aruncă cu o pernă în mine.

       -Mureai dacă ziceai că ești treaz?

       -Să ști că da.

Spun și începem să râdem amândoi. O trag lângă mine și începen să ne batem cu pernele, deja uitând de picior. După cam o oră ea mă lasă să mănânc ce mi-a pregătit și după ce îi zic că vom împărți camera începe să își aducă lucrurile. A pus totul mai întâi pr pat, eu având posibilitatea să cotrobăi. Fiind foarte normal, am început să arunc cu sutiene în ea, și unul mi s-a prins în păr. Auci.

        -Becca, mă ajuți și pe mine te rog?

        

                    #Perspectiva Rebeccăi

         În sfârșit îmi zice Becca, mă bucur de asta. Dar când mă întorc îl văd cu un sutien de-al meu agățat în părul ușor cârlionțat. Nici bolnav nu se poate abține. Ce mă fac eu cu el? Merg acolo și mă apuc de desprins. Urlă ca un copil mic, spunând că îi ucid părul. Da, foarte inteligent, mai mult de atât nici nu se putea. După ce i-l desprind îmi continui treaba.

        După ce am terminat am fost frântă și am mers să fac un duș fierbinte. Am stat să mă uit în olglindă cam multicel iar Harry mă întreabă din cameră dacă nu am murit, îi răspund și îmi iau pe mine un tricou alb și o pereche largă de pantaloni, împreună cu botoșeii mei cu unicorni. Nu cred că cineva peste 10 ani ar purta ăștia, dar uită-mă.

         În cameră Harry începe să râdă de papuci, apoi mă trântesc în pat, în colțul opus și adorm instantaneu. A fost o zi lungă ca să mă mai gândesc la asta, o să fac asta mâine. Dacă Harry îmi va da puțin timp...

  Hey dears ❤ după ce SonyaStyles69 m-a bătut atâta la cap uite că am publicat și asta deși nu intenționam. A da, și scuzați greșelile care sigur apar ori din neatenție ori din grabă. Spor la citit :**