Capitolul 9

35 6 4
                                    

     — Ce e asta? Lilith își strânse halatul din satin roșu în jurul trupului și privi grădina

Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.

     — Ce e asta? Lilith își strânse halatul din satin roșu în jurul trupului și privi grădina.

    În centru, înconjurat de garduri vii înflorite în nuanțele apusului, Lucas își etala silueta masivă în pijamale ca cerul nopții, presărate cu stele.

    Iar ea nu știa dacă luna îi învăluise privirea, sau dacă ochii săi erau de fapt lumina lunii. Își ținu răsuflarea, așteptând să simtă fiorul electrizant ca de fiecare dată când îi auzea vocea.

    — Nu puteam să dorm, murmură pe o tonalitate prea joasă pentru siguranța ei.

     De ce o tulbura atât de mult?

     — Oh, și te-ai gândit că eu dormeam prea bine și trebuia să vin să îți păzesc fundulețul regal ca nu cumva să cazi și să te lovești? Sau deja s-a întâmplat? își încrucișă brațele la piept, conștientă de trupul ei acoperit doar de un material.

     El își așeză o mână peste inimă și dădu din cap afectat, gura sa păcătoasă zvâcnind de amuzament.

     — Singurul lucru care mă doare este inima, și făcu o pauză teatrală, deoarece tu nu vezi cât de mult te iubesc!

     Ea pufni și decise să se întoarcă la somnul său de frumusețe când simți cum zidul din jurul minții lui căzu, iar gândurile lui erau împinse spre ea. Avusese un coșmar teribil, cu propia mamă ucigându-i fratele mai mic în timp ce dormea, mânată de ură și răzbunare.

     Și nu știa cum sau cât timp durase până când brațele sale se aruncară în jurul lui, blânde și calde și îl mângâiu pentru a-i alina amintirile căci da, ea știa că fusese o amintire, simțise tulburarea ei, iar sufletul o duru de spaimă.

     — E o noapte frumoasă, îngăimă Lucas, cu fruntea lipită de umărul ei.

     Ea îi cuprinse chipul în mâini și îi săruta singura lacrimă care îi părăsi chipul.

      — Nu a fost vina ta, Lucas, îi șopti dulce, iar inima sa se înmuiase pentru băiețelul martor la așa o oroare.

       În acea noapte au privit amândoi stelele ca în cele din urmă obrazul său ras să adoarmă peste sânul ei, ascultându-i inima.

      Iar ei îi fusese teamă că doar lăsându-l să doarmă împreună cu ea îl lăsase de fapt să se strecoare acolo unde sentimentul înghețase de multă vreme.

      Lilith căra în spate un rucsac improvizat, avându-l mereu aproape pe Dani. Privirea sa ageră mătura pericolele din piață. Tarabe pline ochi de alimente îi făceau cu mâna, dar zâmbise precaută și înaintase spre zidurile înalte ce împrejmuiau castelul.

      Atmosfera nu era de basm, era cuprinsă de oroare și frică și simțea respirațiile întretăiate ale vânzătorilor ca nu cumva gărzile să îi acuze de vreo tâlhărie.

Blestemul lui Lilith Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum