Un motociclist și-o...fată.

Capitolul 4

De pe alee ies 5 barbati, colorati ciudat in cap. Incep sa chicotesc de parul lor si de cum se clatina pe picioare. Din spate mai apare inca unul mai mare ca ei si pare ca si cum mar bloca sa nu fug.

- Ti se pare amuzant princeso?

De unde stie el ca eu sunt printesa? Eu nu am spus nimic.

- Deci ce zici, o harjoneala micuta?

- Nu stiu ce este aia, dar nu multumesc.

Incep sa rada.

- Baieti, auziti la ea "nu multumesc", parca ar conta raspunsul ei.

Incep sa se apropie iar cel din spatele meu ma apuca de brate, nu ma pot misca. Se aude o voce de undeva din spatele meu.

- Baieti luati mainile jegoase de pe ea, si indepartativa incet, este primul si ultimul avertisment.

Vocea imi pare cunoscuta, parca ar fi...chiar este, este baiatul care m-a invatat chestiile cu semaforul, ce cauta el aici?

- Sau ce?

- Ca de nu voi fi nevoit sa folosesc forta, si credetima nu vreti sa o folosesc.

Ei incep sa rada, vizibil amuzati de ceea ce spune el.

- Baietas, pleaca de aici si poate nu vom veni dupa tine mai tarziu dupa ce terminam cu domnisoara. Si incep sa scoata niste arme ascutite.

El scoate dintrun buzunar o chestie neagra in forma de L si o indreapta spre ei, care par speriati de moarte.

- Daca spuneai asa de la inceput, era cu totul alta poveste.

Se apropie de mine si parca deja nu imi mai este aceeasi teamă.

- Esti bine, tiau facut ceva?

- Nnu, acum sunt mai bine.

Deabia am terminat de spus ceva si unul dintre ei sare spre noi cu o chestie ascutita in mana si in taie pe el la mana, acesta reactionand repede il loveste cu arma aceea neagra peste cap si baiatul de pe alee cade jos.

- Drogatii naibi, bai voi cautati belele, daca vreunul dintre voi sau prieteni vostri se mai apropie de ea, va asigur ca nu voi face economie la gloante.

- Am inteles, sa traiti, asa vom face, ne cerem scuze. Incep sa spuna cei de pe alee, indepartanduse incet de noi.

Imi face semn sa il urmez si mergem pe un obiect pe care am mai stat.

- Esti bine, teau ranit?

- Nu, acum sunt mult mai bine. Cred ca ar trebui sa iti multumesc, dar am cateva intrebari daca nu te deranjeaza.

- Baga mare.

- Poftim?

- Desigur, intreabama orice?

- Care iti este numele, sau ai prefera sa te numesc erou?

- Ma numesc Vlad, si asa as prefera sa imi spui, pe tine te cheama Lunanu?

- Da, de unde stii?

- Am auzit astazi, cand leai spus paramedicilor.

- Paramedici?

- Paramedici sunt oameni care vin cu masina aceea alba si au grija de tine sau te transporta la spital.

- Bine, multumesc de informatie, cati ani ai?

- Am 21, dar tu?

- In spatiu as avea 190 de ani, dar pe pamant as avea doar 19.

- Ăăă...ok, ai nevoie de psiholog?

- Psiholog stiu ce este, si tu ma consideri nebuna?

- Nu Doamne fereste, doar ca spui tot felul de chestii care ar parea nebunesti.

- Spun adevarul, ai prefera sa te mint?

- Uneori este bine si sa mai minti, dar ai dreptate adevarul este cel mai bun. Ai unde sa te duci sau vei mai hoinari pe strazi?

- Voiam sa ma mai plimb dar dupa ce sa imtamplat mai devreme, nu prea mai am spor la plimbare.

- Pai ai unde sa te duci, vreo ruda prin oras?

- Nu cunosc pe nimeni, si nu am unde sa ma duc.

***

Doamne ce fată, nu cunoaste pe nimeni, nu are unde sa se duca si daca o las pe strazi sigur va ajunge sa fie violata. Cred ca cel mai sigur lucru ar fi sa o iau acasa si voi vedea dupa ce se petrece.

- Este clar ca pe strazi nu poti sta, ai vrea sa vii acasa la mine, pana cand iti gasesti o alta casa.

- Esti foarte dragut dar nu vreau sa fiu o povara pe capul tau asa ca voi fi nevoita sa te refuz.

- Nu este nici o problema, nu esti o povara, chiar insist.

- Bine, dar cu rana ta?

- Este doar o zgarietura, ma bangajez acasa si voi fi bine.

Plecam de pe acea banca si ajungem langa motocicleta dupa cateva minute de mers cat timp atmosfera a fost extrem de tensionata. Imi iau casca si mai scot una de sub saua principala, acolo tin eu casca pasagerului.

- Cu asta ce trebuie sa fac?

- E pentru protectie, in cazul in care cadem sa nu te ranesti.

- Ma poti ajuta, te rog.

- Desigur.

O ajut sa isi puna casca iar apoi ne urcam.

- Cum trebuie sa stau?

- Stai lipita de mine si pune mainile in jurul meu, te tii bine, voi merge incet.

- Stau bine?

- Da.

Noroc cu casca, altfel miar vedea fata care acum este ca un crab abia scos din apa fierbinte, rosu, mai rosu ca sangele.
Mergem si ajungem in cartierul in care locuiesc, nu este mult dar sunt multumit cu asta, un apartament cu un dormitor, camera de zi, bucataria si baia. Nu am nevoie de mai mult. O voi lasa pe ea in dormitor si eu voi dormi in camera de zi pe canapea, pana la urma este invitata mea si nu o pot lasa pe ea sa doarma pe canapea. Am un mic garaj la baza blocului, este o cladire micuta, dar acolo am tot ce imi trebuie, este destul loc pentru masina si motor si pana la urma nu imi las masina si motorul in parcare unde oricine mi-o poate zgaria sau sa imi ploua pe motor.