Un motociclist și-o...fată.

Capitolul 10

De ce a facut oare asta, mia cumpărat multe chestii, nici nu stiu sa le folosesc, vrea sa aiba grija de mine, este prima persoana pe care o cunosc care are atat de multa grija de mine. Ajungem in fata liftului.

- Acum mergem cu liftul sau pe scari?

- Cu liftul, haide, ce stai, nu mai vreau pe scari in viata mea.

Incepe sa rada.

- Bine, haide cu liftul.

Coboram in parcare si ne ducem la motocicleta, ne urcam si pornim la drum.

- Hei, vom ocoli putin pentru ca vreau sa trec pe la munca, sa vad de ce vrea seful meu sa ma duc mai devreme.

- Bine, dar cat vei lipsi?

- Toata noptea, voi veni dimineata.

- Si eu ce fac singura?

- Te relaxezi si vei dormi pentru ca va fi noapte.

- Dar ziua?

- Ziua voi fi acasa.

- Inseamna ca vei fi langa mine cand voi fi trează.

- Da.

Ajungem in fata unei cladiri si coboara de pe motocicleta si isi lasa casca langa mine.

- Asteapta aici, ma intorc repede.

- Bine.

Intra in cladire si se face nevazut.

***

Intru in cladirea unde voi sta in seara asta de paza. Eu sunt paznic, lucrez o noapte da, una nu iar in aceasta noapte trebuie sa lucrez. Am fost rugat de sef sa vin cu o ora mai devreme. Este ora 13 iar eu ar trebui sa vin la ora 21, in timpul programului normal, acum ar trebui sa vin la ora 20. Uite paznicul de zi, Bob, este un baiat de treaba, putin rotunjor, destul de mic dar puternic, mai bine nu lai supara, pana acum nu am avut conflicte cu el.

- Salut Bob.

- Salut Vlad, ce cauti pe aici, tu nu intri deseara?

- Ba da, dar am fost rugat de sef sa vin cu o ora mai devreme, stii tu de ce?

- Mda, nevasta mea este in spital si trebuie sa stau cu ea, soacra mea nu poate sta decat pana la ora 20 iar eu trebuie sa stau cu ea, nu o pot lasa singura, poti veni?

- Inteleg, voi fi aici la ora 18.

- Nu este nevoie atat de devreme.

- Lasa, te duci si faci si tu un dus, ii cumperi ceva dragut, nu te poti duce direct de la munca la spital.

- Mersi Vlad, esti cel mai nou si cel mai de treaba baiat din firma.

- Mersi, ma bucur ca pot sa te ajut. Trebuie sa plec, am pe cineva care ma asteapta afara.

- Desigur, te conduc.

- La cat se inchid usile pentru vizitatori?

- La 20:30. Pana la ora 21 trebuie sa verifici ca nu cumva sa fi ramas cineva inchis din greseala inauntru.

- Ok. Serviciu placut, daca ai nevoie sa pleci mai devreme ma suni, noteaza numarul meu.

Ii dau numarul meu de telefon iar apoi ma indrept catre motocicleta.

***

Niciodata nu mia placut sa astept. Este o cladire mare iar pe o pancartă scrie "Muzeul National de Istorie", oare ce trebuie sa faca el aici noaptea? Se pare ca vine, este alaturi de un om intrun costum albastru inchis ce se pare ca il cunoaste. Vine, in sfarsit. Nu imi pare rau ca astept, cat imi pare rau ca nu este langa mine. Desi il cunosc de nici 2 zile simt ca il iubesc, cred. Pana acum nu am mai simtit ce este iubirea, dar acest sentiment ce il am acum nu lam mai simtit niciodata, de aceea cred ca este iubirea. Isi pune casca pe cap si pornim, nu zice nimic.

- Hei, sa intanplat ceva?

- Nu, doar ca voi veni mai devreme la muncă, sotia lui este in spital.

- Este bine?

- El pare ingrijorat, dar ea nu stiu.

- Acum ce facem?

- Daca vrei iti pot prezenta orasul, dar pana la ora 16:00, maxim 16:30.

- Miar prinde bine sa stiu mai multe despre oras si depre oameni.

- Bine, dar mai intai mergem acasa, sa lasam bagajele.

- Bine.

Ajungem acasa si lasam bagajele sus. Coboram si el se intoarce catre mine.

- Tie foame?

- Desigur, ne intoarcem sus?

- Haide sa mancam in oras, nu prea am chef sa gatesc.

- Chef?

- Nu vreau sa gatesc, o forma mai scurta si mai frumoasa de a spune.

- Am inteles.

- Mergem tot cu motocicleta sau mergem cu masina?

- Vreau sa vad cu este si cu masina.

- Bine, asteapta.

Baga motocicleta in garaj si lasa castile si scoate masina. Suna foarte tare dar deodata suna mult mai incet, aproape ca nu se mai aude deloc. Cum a facut asta? Coboara din masina si imi deschide cealalta usa si ma ajuta sa urc, manierele se pare ca sunt extrem de importante pentru el. Sunt mult mai multe butoane si se aude si muzica. Nu am mai auzit o asemenea muzica, dar imi place. Pornim si el imi apuca mana si conduce acest autovehicul extrem de relaxat, scoate o pereche de ochelari negri.

- La ce te ajuta acesti ochelari?

- Nu te mai orbeste soarele.

- Mai ai vreo pereche de ochelari de acest fel?

- Sigur, poftim.