Cercul seductiei

Nu mai nega

Edion pov

-Si cand ai de gand sa te intorci? o intreb si astept ca sa opreasca in fata magazinului. 

-M-am gandit ca poate vom lipsi cel mult o luna, dragule. Sunt sigura insa, ca te bucuri probabil sa scapi de mine. vorbele ei ma dor. Nu stiu de ce inca, arat ca imi pasa. Desi, nu pot nega. Nu mai pot nega. Imi iubesc inca mama. Oricat de mult rau mi-ar fi facut.

-Te vei intoarce, insa? o intreb amuzat. Si vad cum opreste brusc aproape in mijlocul drumului.

-Edion, ce fel de vorbe sunt acestea?

-Mereu am senzatia ca e ultima oara cand te vad. Si nu e asa? Oricum, abia te vad pe-acasa. A trecut macar o zi, fara sa nu mergi la petreceri sa nu cheltui banii tatei?

Ochii ei albastri ma fixara cu privirea. 

-Edion, inca nu imi vine sa cred ca ai macar curajul sa gandesti asta. Nu te voi lasa niciodata sa pleci, dragule. Oricat de multe ne-ar desparti. Din viata noa, mea. se corecta brusc atunci cand vazu ca ma incrunt.

-Ai grija atunci. spun mai distant si vreau sa cobor.

-Edion, ma vei ierta vreodata? ii simt atingerea pe brat. Si ma cutremur. Incerc sa nu ma uit dezgustat spre ea.

-Esti mama mea, dar nu o voi face niciodata. spun si smucesc atunci de portiera furios. O trantesc abrupt si pornesc atunci spre magazin. Am nevoie sa uit cumva de aceasta discutie. 

-Edion! ma opresc si ma intorc spre ea. Spre propria mea mama cu care nu seman mai deloc. Exact opusul meu. Superficiala. Naiva. Prea indiferenta. Si pierduta in placerile vietii. Oricat as uri adevarul, stiu bine ca seman cu unchiul meu. Cu el...

-Esti sigur ca nu vrei sa ii spui nimic?

-Lui ii spun ca de obicei. ranjesc amuzat, dar periculos. Ca sa nu se mai intoarca. Javra.

Intru in magazin si ignor chemarile mamei. Deja simt ca am ramas fara suflare. De ce fiecare conversatie trebuie sa se incheie cu el? Nu pot sa sufar, macar o data mai putin? Stie ca ma raneste. Si mereu o face. Vorbeste de acesta, in locul tatei.

-Buna ziua. murmur si ma uit spre tejghea. Ma astept sa o vad in spatele tejghelei. Ca pana acum. Doar nu degeaba am fost de atat de multe ori pe aici. Ca sa ii memorez si programul. Fara sa par interesat insa. Ori sa atrag atentia asupra mea. Realizez mirat ca nu ea se afla in spatele tejghelei.

-Ma scuzi, dar nu lucra aici o fata, Camelia?

-Cine o cauta? sosi raspunsul curios al tipului cu par blond si cu ranjet de tocilar.

-Un prieten. murmur scurt. Si il aud pe tip cum ranjeste amuzat spre mine.

-Cauti o fata ca si prieten?

-Ai vreo treaba cu mine, amice? adaug iritat. Si ii arunc o privire amenintatoare. Vad cum isi inghite vorbele si cum isi arunca privirea in revista pe care o citea ascunsa de un ziar. As fi recunoscut oriunde acele pagini. Si colturile indoite. Darius avea o groaza din ele, acasa la el.Cum banuiam. Revista deocheata.

Ii smucesc revista si zambesc atunci sec.

-Daca ar vedea seful tau asta, ce ar crede? 

-Ce te face sa crezi ca nu a vazut-o?

-Faptul ca o ascunzi in spatele unui ziar? ii dau replica. Si el se uita la ziarul din mana sa. Ii arunc pe tejghea revista. Sa ii spui Cameliei ca a fost cautata.

-Numele?

-Ti se pare ca-s la politie cumva? dau replica si ma departez de strain. Se pare ca nu toata lumea ma cunoaste in orasul asta.