Cercul seductiei

Esti a mea

Darius pov

-Va asigur ca ma simt bine. Doresc sa fiu externat. repet din nou calm si incerc sa imi mentin vocea normala si prietenoasa. Mintea inca imi fuge la ultimele ore. In care am stat cu frica in san. Si in care m-am temut pentru viata mea. Oare ce tot e in neregula cu acest doctor? De ce nu vrea sa inteleaga ca doresc sa scap de-aici cat mai repede?! Oricum deja m-a obosit. VORBESTE INTR-UNA SI INTR-UNA. Nu mai doresc sa ma repet iar. 

-Sunteti sigur?

-Voi semna pe proprie raspundere. A fost o criza usoara. Ma simt excelent. Nu trebuie sa va faceti griji.

-Mai poti sta sub observatie doar cateva ore? Atat cer, din partea dumitale, putina cooperare.

Inclin din cap si ma sprijin iar de tablia patului. Incerc sa nu ma gandesc la Sam. Ori la lupta noastra. Nici macar la ea.

-Allen o fi mintit, bine? Daca, se da de gol? E usor de convins adesea sa spuna adevarul.

Parca il si vad prins de Edion cu mata in sac.

Un ciocanit scurt in usa ma facu sa tresar.

-Cine este? Domnule doctor, iar ati revenit?

Pe capul meu?

Intepenesc atunci cand usa se deschide. Si dau cu privirea de Alina.

-Tu? spun eu socat in limba mea materna. Ea pare la fel de socata sa de-a peste mine.

-Firar, am crezut ca asta e salonul bunicii mele! vad cum vrea sa plece si pufnesc.

-Ai impresia ca-s asa de ridat? Si batran?

-Ce cauti aici?

-Am decis sa verific situatia spitalelor de aici. Esti invitata sa ma ajuti.

-Nu e deloc amuzant, Darius.

-Bine, am venit aici sa ma odihnesc. E un loc bun de-o vacanta, nu crezi? Si linistit.

-Deja te porti ca un idiot. o aud cum ofteaza scurt.

-Esti sigura ca nu ai gresit intentionat usa?

-De unde sa fi stiut de tine, Darius? Nu imi veti fata? Cred ca spune deja multe.

-Nu uit altceva. Tu, draga mea, Alina, clar ai fata de actrita.

-Nu ma prefac.

-Ma indoiesc, sincer. Vad cum isi da ochii peste cap si cum se sprijina destul de palida acum de usa.

-Poate intra doctorul. Vrei sa ajungi pe podea?

-Nu va reveni cineva. Tocmai ce am vazut doctorul plecand.

-Chem eu atunci o asistenta. Mi-ar placea sa te vad pe podea, imprastiata. Si cu haine sumare.

-Darius, fii normal.

-Asta e normalul cu mine, Alina. ranjesc atunci calm. Si incerc sa nu ma uit spre picioarele ei gratioase, ori spre bluza decoltata.

-Darius, te vad, si iti miros intentiile.

-Sunt nevinovat.

-Cu actiunile, nu cu gandurile, vierme.

-Si viermii trebuie sa se hraneasca.

-Eu nu sunt hrana ta.

-Oh, poti sa ma slabesti, mama? spun deja plictisit. Desi incerc sa ma lupt cu propriul meu trup. Ca sa nu mai de-a alte semnale compromitatoare.

-Ce ai patit, Darius?

-Ti-am zis, mi-am facut prea mult vant, cu un evantai si am racit.

-Fie, nu imi spune. Ma duc si intreb atunci doctorul. ranji ea diabolic. I-am retinut chipul. Voi afla in doar cateva secunde.