Proză Scurtă

Mătușa Rhaenys

Închid ochii şi mă las purtată de ritmul alert al muzicii ce răsună în tot clubul. Sunt toată udă - şi nu mă refer la prostii - ci la transpiraţia ce curge de pe mine ca dintr-o cascadă. Îmi place să dansez la fel de mult pe cât îmi place să mă distrez, iar cei douăzeci şi opt de ani ai mei nu mă împiedică cu nimic. Viaţa trebuie trăită la maxim, savurând prezentul clipă cu clipă şi lăsând grijile viitorului să te întâmpine atunci când va fi momentul. De aceea în acest moment prefer să mă distrez, neluând în seamă faptul că începând de astăzi am rămas lefteră, viitorul fiind total incert în ceea ce mă priveşte.

- Ra, scumpo, am impresia că în seara aceasta te suprasolicitezi, râde prietena mea atunci când mă aşez alături de ea pe scaunul de la bar.

Râd şi eu, căci mi se pare amuzant că habar nu are câtă dreptate zace în cuvintele sale. În seara aceasta vreau să mă distrez ca niciodată, să mă îmbăt, apoi să găsesc un tip frumuşel cu care să îmi petrec noaptea - ultima în casa mea - ca mai apoi dimineaţă să îmi fac bagajele şi să mă întreb unde urmează să dorm de acum înainte. Viaţa poate fi crudă uneori dacă nu ştii cum să îi ţii piept.

Îi zâmbesc barmanului în timp ce sorb cu putere din cocktail-ul meu cu ciocolată şi o băutură destul de tare. Îi fac şi cu ochiul şi îi trimit o bezea ca să fie treaba treabă. În seara asta trebuie să o fac lată rău de tot.

- Aceasta e noaptea mea, îi spun.

- Toate nopţile sunt ale tale.

- Atunci când am bani, ţin să precizez, de acum înainte însă...

Las restul frazei în aer, fiind sigură că Indra a prins aluzia. Nu îmi face prea mare plăcere să vorbesc despre situaţia mea materială deplorabilă în care am ajuns din pură prostie. De când mă ştiu nu am făcut altceva decât să cheltui banii pe cele mai scumpe şi nefolositoare lucruri, astfel consumând toată partea mea din moştenirea de la mama. Bineînţeles că am investit în câteva afaceri la început când spiritul de antreprenor prezent peste tot prin familia prin care provin şi-a făcut efectul asupra mea, dar cum la mine nu a fost prea dezvoltat, ei bine, am ajuns în pragul falimentului. Şi iată-mă aici, lefteră şi cu o sete de bani colosală. Din toată treaba aceasta nu mă bucur decât de faptul că nu am rămas şi cu datorii.

- Lasă, nu te gândi la asta, mă încurajează ea.

- Sigur că nu, spun ironic. Doar nu ai ajuns tu pe drumuri. Dar în fine, aşa e viaţa, scumpo, uneori câştigi, alteori pierzi...

Indra ia o înghiţitură din băutura ei sub atenta privire a barmanului ce de ceva timp ne tot studiază. Îl analizez şi eu, fără perdea. E destul de drăguţ, dar cu siguranţă barmanii ieftini nu sunt deloc genul meu. Care e genul meu? Bărbaţii capabili să mă mulţumească pe toate planurile, să mă facă să râd, să mă facă să zbor, să mă facă să mă simt femeie. Eu să fiu singura lor regină. Iar după privirile pe care tânărul din spatele barului ni le aruncă mie şi Indrei, reiese că nu se apropie nici pe puţin de ceea ce vreau eu.

Eşti o şarlatană! îmi spune conştiinţa mea, de parcă nu ştiam asta deja şi era nevoie să mi se reamintească. Probabil şi acesta este unul dintre motivele care m-au adus unde sunt acum. Dar cui îi pasă când obţin ce îmi doresc? E o plăcere infinită să simţi cum îţi atingi scopurile!

- Ce-ai zice să mergem într-un cazino? propune Indra.

Nu mă pot abţine să nu îmi dau ochii peste cap. Uitasem cât de proastă poate fi câteodată.

- Şi ce să joc în cazino? Banii pe care nu îi am? Datoriile? Sunt absolut sigură că nu se va îngrămădi nimeni să câştige aşa ceva, pufnesc.