Critici și sfaturi - ÎNCHIS

Un gram de vise și puțin sânge

Autorul: deadly-cloud

Genul cărții: Proză scurtă

Critic: NAOMI_moonchild_94

TITLUL:
          În primul rând mi se pare puțin cam lung, dar în același timp mi se pare potrivit. Am înțeles cu ce are legătură „un gram de vise", iar cealaltă parte probabil se referă la dispariția copilului și la ceea ce pățește. Nu sunt sigură de asta, în orice caz. Acest titlu atrage în felul său și, odată ce am citit mai mult, mi-am dat seama că are ceva special al lui. Este ca și cum ai contopi viața dulce a viselor cu realitatea crudă.

COPERTĂ:
          Este potrivită, chiar dacă nu exprimă foarte bine. Chiar m-am gândit dacă ar fi putut fi și altceva acolo, doar că mie mi se pare bună. Îmi place culoarea predominantă, fontul folosit este unul frumos.

DESCRIERE:
          „Pe culmile poveștilor se întâlnesc amintiri ale unor creaturi magice.

          Toți copiii știu de acel veșnic „monstrul de sub pat" unii poate își amintesc că, ursulețul lor de pluș le păzea toată noaptea și cam toți știm despre îngerul ce ne păzește în fiecare minut al vieții noastre.

          Dar nimeni nu știe dacă poveștile Sun adevărate și dacă, cele trei creaturi ar face ceva în cazul unei dispariții subtile. Aici, în miez de noapte, aflăm secrete ce vă vor schimba viziunea despre cele trei creaturi.

          Cu pași mici și inimi spurcate cei trei fac ceva împotriva visurilor lor."

          Aici am destul de multe de spus. În primul rând, al doilea paragraf nu are sens, iar asta din cauza faptului că ai pus anumite virgule acolo unde nu le este locul și ai omis anumite locuri în care era nevoie. Dar, înainte de toate, acel paragraf ar trebui rescris, refăcut, căci eu cred că poate fi scris și într-o altă formă, puțin mai atrăgătoare. Dar, îți voi spune și greșelile făcute acolo:
          ── înainte de „unii" ar trebui pusă o virgulă, și nici de cum după „își amintesc că"
          ── „ursulețul de pluș îi păzea", nu „îi păzeau

          Apoi, la al doilea paragraf, problema este aceeași, și anume cu virgule le. Virgula din prima frază nu are ce căuta acolo.

          Iar la ultima frază a descrierii, mi se pare puțin nepotrivită exprimarea de „inimi spurcate". Nu știu, nu mi se pare că cele trei personaje au o astfel de inimă, nu se potrivește. Și de ce această acțiune este împotriva visurilor lor? Adică ei nu își doresc să îl salveze pe copil? Nu știu, și aici mi se pare  a nu este tocmai cum trebuie, dar aici depinde și de tine și de ceea ce ai vrut să spui de fapt. Ai grijă la exprimare, se poate înțelege ceva greșit.

CONȚINUT:
          Aliniate și linii de dialog ai. Poate mai lipsesc pe ici-colo niște diacritice, dar asta se poate corecta cu ușurință. Mai sunt câteva virgule ce nu prea au ce căuta sau unele care lipseac.

          Apoi, sunt câteva lucruri care mi-au sărit în ochi încă din prolog.

● „Sângele, [...], se scurseră spre nord..." — Aceeași greșeală, verbul este conjugat greșit. De asemenea, nu înțeleg de ce ai spus „spre nord" când puteai spune doar că s-a scurs, făcând o mică baltă. Nu știu, îmi este greu și să îmi imaginez acest detaliu din cauza asta.

● „Apăsă pe accelerație și dispăruse în ceață, la propriu, [...]" — Nu cred că acel „la propriu era necesar. Puteai să spui că dispăruse în ceața groasă, ca să evidențiezi astfel acest detaliu.

● „Haine purta, dar parcă nu erau ale ei. O rochie roz cu buline albe, cu fundițe prinse în paiele grele." — Nu am putut înțelege care ea? De ce ai folosit la feminin toate acestea? Monstrul era de gen feminin și era îmbrăcat într-o rochie roz? Nu înțeleg. Am văzut că ai spus că „Haine purta, dar parcă nu erau ale ei". Tot nu am putut înțeleg de ce o rochie, pentru că imaginea pe care mi-am format-o este destul de... ciudată. Poate că ăsta e un detaliu care ține de fiecare cititor în parte, nu sunt sigură, dar cred ca monstrul putea fi pur și simplu blănos. (asta este din primul capitol propriu-zis)

          Acum, trecând la alte lucruri. Modul în care scrii este sec, și nu din cauza exprimării, nu, explici acțiunea bine, doar că, chiar dacă este proză scurtă, mai puteai spune câte ceva și despre sentimentele pe care le au personajele ce participă la acțiune. Acestea sunt necesare, sentimentele sunt un lucru esențial atunci când scrii o carte. De exemplu, ce simțea femeia atunci când a aflat de dispariție? Ce a simțit soțul ei când o vedea atât de devastată?

          Acum aș vrea să spun câte ceva despre ideea în sine. În primul și în primul rând nu am mai întâlnit o astfel de idee, și încă mă întreb dacă în cazul acesta este sau nu un lucru bun. Este o temă copilărească, dar asta nu înseamnă că nu ar putea readuce imaginația adulților sau celor ce au uitat de copilărie. Este o idee frumoasă, nu zic nu, sincer. Doar că, în același timp, simt ca îi lipsește ceva. Poate mi se pare mie, nu știu sigur. În orice caz, ideea de bază poate fi destul de interesantă.

CONCLUZIE:
          Ar trebui să treci din nou peste capitole pentru a le corecta puțin și, în primul rând, pentru a mai adăuga niște sentimente. Acțiunea mi se pare descrisă bine, doar că nu are destule detalii pentru a aduce și puțină tensiune în caz că vrei. Ideea este frumoasa, de ce să zic nu. Dar ai mare grijă și la descriere.

          Eu cred, totuși, că se poate și că aceasta carte dispune de potențialul ei.

NOTĂ:
          7 pentru că, după cum am spus, nu stiu, simt ca lipește ceva.

PLATĂ:
          Imi cer scuze că durat atât de mult. Plata constă intr-un follow permanent grupului cred ca ajunge și voturi la primele trei capitole ale cărții mele „Mercur retrograd?"

          Sper că te-am putut ajuta.