Inaptă de iubire

34 2 1
                                    

Autor: Traiesc_la_maxim

Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.

Autor: Traiesc_la_maxim

Critică realizată de: Mina_L_Silva

Titlul

Sună interesant, mă face să cred că ceva sau cineva i-a frânt inima și i-a arătat cum să urască dragostea, nu știu dacă am prins ce voiai să transmiți, dar asta am înțeles eu din titlu. La prima vedere nu mi se pare că se potrivește cu conținutul, dar poate o va face pe parcurs.

Descriere

„Cartea necesită o editare majoră" cred că arăta mai bine la final.

Cât despre detalii, oferă într-o măsură potrivită, nici prea mult, nici prea puțin, iar mie una mi-a provocat curiozitate și m-a atras. Nu mi-a plăcut caracterizarea baiatului din câteva cuvinte de la final, deci de aia te-ai putea lipsi, în rest totul sună bine.

Coperta

Pe mine una nu mă atrage, mi se pare prea întunecată și nu pot diferenția bine elementele de pe copertă. Dar pe de altă parte, atmosfera sumbră pe care o transmite se potrivește bine cu ideea cărții, deci sunt undeva pe la mijloc cu coperta. Nu e rea, dar era loc de mai bine. Titlul e drăguț aranjat și îmi place fontul și combinația de culori.

Capitole

Nu prea înțeleg logica din poveste, că mama și-a pus fiica să învețe și să ajungă cineva sus pentru a-i face în ciudă tatălui, nu pentru fericirea fetei sale. Iar unele fraze nu au nicio logică, ca de exemplu „mi-am reîmprăștian gândurile iar apoi le-am așezat înapoi".... cum adică? Poate împrăștiat și apoi le-ai așezat, habar n-am. Iar apoi fata parcă nu își dorea să fie acolo, deși în frazele trecute ridica facultatea în slăvi?

„Priveam înduioșată sângele"... chestia asta m-a speriat și m-a făcut să râd. Când văd înduioșat mă gândesc la o emoție precum mila, simpatia... iar când vine vorba de sânge, ei bine, nu prea cred că se potrivesc.

Poți să îți încrețești nările? Nu cred că sună prea bine.

Cat despre poveste, ai reușit să îmi transmiți tristețea, dar la final mă simțeam plictisită. Nu am văzut logica? Fata ajunge inaptă de iubire fiindcă a făcut un accident? Ura față de univers e justificată, pot înțelege. Dar de ce implică si iubirea, care e o chestie total diferită? Logica cam lasă de dorit, îmi place totuși cum ai aranjat în pagină unele fraze, iar altele nu îmi plac, dar nu este o problemă așa de mare.

Greșeli gramaticale nu am observat, și nici probleme majore, dar povestea în mare nu prea are logică și pare mai mult fabuloasă și exagerată decât reală și cu punctul pe i. Dacă voiai să te duci mai mult spre ficțiune, bravo, ai reușit, dar dacă voiai să o faci realistă atunci mai trebuie puțin lucrat la ea. Nu e rea, ideea este chiar drăguță, dar mai trebuie lucrată.

Fata e cam pesimistă, îmi place că i-ai pus în valoare asta și ai făcut să iasă în evidență, dar mi se pare exagerată.

În al doilea capitol am găsit și greșeli gramaticale, deci singurul meu sfat ar fi acesta: mai uită-te o dată sau de două ori, cap coadă la tot ce ai scris și vezi ce ai de schimbat. Sunt sigură că le vei găsi și te vei perfecționa cu timpul, experiența e ceva important și o vei câștiga pe parcurs.

Să nu te lași de scris, ai ceva talent, dar mai trebuie doar să îl fructifici ^^

Nota: 7

Plata:

- follow permanent grupului și mie;

- voturi la cartea mea, „Haosul din minciunile noastre" și o părere sinceră de minim 5 rânduri.

- voturi la cartea mea, „Haosul din minciunile noastre" și o părere sinceră de minim 5 rânduri

Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Critici și sfaturi - ÎNCHISUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum