Trandafir in Noapte

Capitolul Doi-Misiunea (Reeditat)

Doi

M-am uitat nedumerita la cei cinci. Probabil se vedea pe fata mea cat de incurcata eram de situatie, pentru ca dupa cateva secunde, Drew sparse tacerea, trecand direct la subiect:

-Domnisoara Crawfield, banuiesc ca nu cunosti motivul pentru care te afli acum aici, am dreptate?

-Ai foarte multa dreptate, bombanesc distanta atintindui pe fiecare in parte cu privirea.

-Atunci sa n-o mai lungesc, zambi el catre mine.

Aveam o senzatie ciudata ca nu avea sa-mi placa ce va urma.

-Acesti domni, continua el gesticuland spre cei trei tipi, nu au venit astazi aici doar pentru a va supraveghea antrenamentul. Au venit pentru a-l recruta pe cel mai bun om al nostru, pentru a-l trimite intr-o misiune foarte importanta...

Asta imi capta atentia.

-Ce misiune? il intrerup eu.

-De supraveghere, incheie el.

-Oh, dar atunci nu-i mare scofala, incep sa ranjesc eu.

Nu era nimic neobisnuit in aceste misiuni. Nu am fost niciodata personal in vreuna, dar cunosteam persoane care fusesera. Superiorii selectau cu grija un grup mic de oameni, dupa care ii urcau pana aproape de suprafata. Deobicei sub niste comunitati mai mici si izolate, astfel incat sa fim mai greu de detectat, dar si sa putem urmari mai bine. Nu era mare branza. Singura parte mai periculoasa era amplasarea camerelor de supraveghere, dar partea aceea se facea de la sediul de comanda, prin calculator. In rest, tot ce trebuia sa faci era sa urmaresti imaginile trimise de camere si sa te rogi sa vezi ceva folositor. Erau totusi putine sanse sa se intample. Imaginile erau mereu bruiate de un fel de dispozitiv amplasat in fiecare teritoriu, asa ca ne era greu de cele mai multe ori sa intelegem ceva care sa ne foloseasca.

Drew arata ca si cum ar mai fi dorit sa continue sa vorbeasca, dar unul dintre tipii aceia pufni intr-un ras sec,  fara pic de umor, si lua cuvantul:

-Nu e asa cum crezi tu.

Vocea sa joasa tuna in incapere, provocandu-mi un fior.

-La ce te referi? intreb cu zambetul inghetat pe buze.

-Ray, mai bine ma lasi pe mine sa-i explic, spuse Drew pe un ton precaut.

Ray se intoarse spre el si ii ranji, clatinand din cap, dupa care se intoarse din nou spre mine.

Parul ii era saten, tuns periuta, iar ochii extrem de intunecati. Nu arata mai batran de vreo patruzeci de ani. Era inalt, mult mai inalt ca mine, dar asta nu spunea multe. Eu eram cea anormal de scunda. Era si destul de musculos, semn ca tragea de fiare de ceva vreme. Foarte rar mai intalneai slabanogi printre noi acum.

Chiar si eu, fata de alte fete, eram mai musculoasa. Trebuia sa fiu. Ca fata, eram inferioara din punct de vedere al puterii daca ma comparam cu un barbat, asa ca mereu incercam sa ma  mentin cat de cat. Invatasem sa ma bat la fel de bine ca oricare alt instructor-aproape-, dar daca eram pusa fata in fata cu cineva la fel de bun la lupta, si pe deasupra si mai puternic...dusa eram. Singurele mele avantaje erau ca eram mica si rapida, fiind deseori subestimata.

Pur si simplu evolutia ii crease pe barbati mult mai puternici din punct de vedere fizic. Din pacate.

-Doar tu ai fost aleasa pentru aceasta misiune.