Pierdut în lume

Capitolul 8

    Dimineața în care m-am trezit, era frumoasă. Cerul era albastru deschis și soarele se întâlnise cu iubita sa, luna, îmbrăcată de milioane de ani într-o rochie de mireasă din cele mai fine mătăsuri, cusută cu fire de argint.

    Ne-am urcat în mașină cu aceleași fețe posomorâte, de parcă ziua trecută nu sărbătorisem nimic. Drumul era același. Nisipul deșertic se întâlnea cu iarba uscată din pădurile rămase. Ochiurile de apă se spărgeau în bătaia vântului lin, aruncând noroi în toate părțile de la zăpada topită rapid. Păsările erau moarte pe aleile de pe marginea șoselei. Totul era stins, niciun sunet nu se auzea și uneori simțeam că totul era în beznă chiar dacă lumina soarelui era mai puternică decât oricând.

    Ne-am oprit la ora prânzului în fața unei clădiri ciudate cu formă de spirală. Părea un loc bun de înnoptat, dar era și destul de dezolant, așa că în interior se puteau afla și atacatori, pentru că precum spunea Kaya: "Cu cât un loc este mai derăpănat, cu atât mai mulți atacatori se pot afla acolo. De aproape, puteai vedea cum totul a fost aranjat în felul unei curți. Un garaj stătea să cadă pe plăcile pavate pe iarba uscată și un coteț roșu deschis care părea construit pentru un câine era așezat în mijlocul drumului. Nu se vedea nimeni, nici măcar stăpânul cotețului (câinele), probabil nu trăia nimeni acolo.

    În interior, parterul era împărțit în două părți, una dintre ele, fiind suspendată într-un colț la trei scări distanță de sol. Acolo sus se afla o masă cu patru scaune din piele neagră, iar în partea stângă, către geam se afla un aragaz și un frigider. În partea de jos, erau o canapea și un televizor în stil vechi care puteau vedea de-afară, deoarece nu exista ușă. La primul etaj, erau trei uși, nu se știa ce era după ele. Mai sus, nu se vedea nimic de la parter.

    Deodată, doi bărbaț înalți și solizi au ieșit dintr-una dintre camerele de la etaj. Unul dintre ei avea 1,90 înălțime, părul roșcat și ochii verzi. Celălat trecea de doi metri și avea părul castaniu, la fel ca al meu și ochii verzi ca ai prietenului său. Deasemenea, pe mâna lui era un tatuaj pe care scria "Sufletul curat nu iartă niciodată trădătorii". Pentru mine, acea vorbă nu avea sens, dar poate aș fi aflat chiar de la dânsul ce semnifica.

    Chiar dacă aveau o figură înspăimăntâtoare, am crezut că cei doi bărbați erau prietenoși, dar imediat ce ne-au văzut deasupra bării de oțel de la primul etaj au îndreptat un pistol asupra noastră și ne-am dat seama că împotriva armei sale, arcurile cu săgeți nu însemnau nimic. Unul dinte ei ne-a spus să nu ne mișcăm dacă nu vrem să ajungem decor în casa lui.

    Bărbatul roșcat a sărit peste balustradă și a ajuns direct la parter în fața noastră. Celălalt a venit pe scări, coborând puțin mai elegant decât celălalt. Au venit cu două cuțite în mână, unul a fost pus la gâtul mamei lui Andrew și unul la gâtul meu. Sam a încercat să îl lovească pe cel din fața lui, dar acesta la împins și l-a lovit cu capul de perete.

    Am fost duși la primul etaj, unde ne-au legat mâinile la spate și ne-au împins cu spatele către ușa maronie, în spatele căreia se afla o cameră. Prima întrebare pe care ne-au pus-o a fost cu o voce răgușită, tipică pentru necunoscuți a fost cine suntem. Pentru câteva secunde a fost liniște, dar cel roșcat a venit cu brutalitate spre noi și ne-a întrebat același lucru țipând. Tata și-a găsit curajul să îi explice:

    -Suntem un grup venit de-abia din San Francisco pentru a merge către jungla din Brazilia, locul în care am putea să ne creștem copiii liniștiți, dar de ce v-ar interesa ceea ce facem noi?

    -Mie nu îmi pasă cine sunteți sau ce faceți, dar atâta timp cât ați pășit în casa mea, vreau să știu cu ce scop ați trecut pragul ușii. De asemenea, să știți că aveți o foarte proastă idee dacă vă gândiți că în jungla aceea din Brazilia exisă salvare. Toți pleacă, dar ați auzit vreodată pe cineva spunând că a găsit tribul?...Ei, bine se pare că nu. Dar tu, cel care ai încercat să ne lovești, de ce ești îmbrăcat din cap până în picioare? Afară e arșiță!