Zero o'clock // VKook

5. I

— Dacă matematica are așa multe probleme de ce nu și le rezolvă singură?

Toată lumea știa că Jungkook pur și simplu ura matematica cum și matematica îl ura pe el. Pur și simplu, toate acele calculele, semne și formule îi dădeau mari bătăi de cap.

— Lasă-mă să văd, a spus Taehyung ridicându-se peste Jimin pentru a vedea ce era scris în caietul băiatului. 

— Ești așa un eșec, Jeon, a râs Jimin așezându-și mâinile pe talia lui Taehyung pentru a îl așeza între ei.

— Mersi, Chim. Aigo, de ce ai pus aici -5? L-a întrebat Taehyung pe Jungkook care a oftat privind caietul plin de calculele imposibile pentru el.

— Nu știu, a recunoscut înainte să muște din mărul său. 

— Eu trebuie să plec, am  japoneză acum.

— Nu avem aceleași ore? A întrebat derutat Taehyung.

— M-a înscris Yoongi la japoneză, a bolborosit. Acum trebuia să am oră liberă cu voi, dar te pui cu domnul Min?

— Nu mai fi ironic, Park. Cred că ești în întârziere, nu crezi?

Yoongi l-a bătut pe umăr pe băiat și Jungkook a început să râdă văzându-i fața ușor panicată.

— B-Ba da, s-a bâlbâit plecând.

— Era să facă infarct, din nou. 

— Cum merge matematica, Kook? Tot multe probleme are?

— Idiotul ăla de Minho mi-a mai dat un trei săptămâna trecută. Sunt pierdut, a oftat.

— Taehyung a fost olimpic la fosta sa școala, nu-i așa?

Taehyung a aprobat ușor din cap în timp ce rezolva exercițiul pe care Jungkook îl începuse.

— Salvează-mă, hyung! A implorat Jungkook agățându-se de el. Namjoon și Jin au spus că mă castrează, s-a plâns și Yoongi a început să râdă în timp ce Taehyung doar a roșit.

— Nu știu, părinții mei sunt exigenți cu ieșitul și trebuie să-mi caut de lucru. Te pot ajuta prin pauze dar, nu știu cât o să te ajute.

— Te pot ajuta eu, a zâmbit Yoongi deblocându-și telefonul. În ce zile ai vrea să-l ajuți pe prostul ăsta de aici?

— Nu ai o părere foarte bună despre mine, hyung.

— Cred că luni și joi ar fi în regulă, a vorbit în timp ce făcea ultimele calculele. Două ore cred că sunt suficiente.

— Să vedem, a mormăit Yoongi în timp ce verifica orarul clasei sale . Marți și joi, luni e plin orarul până la patru și după nu mai am cum sa trec vreun opțional, pentru tine Taehyung o să trec de la două la patru marțea un opțional de psiholigie și joi trec un opțional economie. Jungkook ție nu-ți trebuie nimic, marți termini la două și ai antrenamente la patru jumătate și joi e zi liberă după două.

— Economie? Dar este liceu teoretic.

— Tocmai, a râs Yoongi salvând modificările. Profesorul de economie eu sunt și cel de psihologie este Jin, tatăl lui Jungkook și oricum ai nevoie de puțină consiliere de la el și profităm de ocazie.

— Așa trebuia rezolvat, a împins Taehyung caietul sub nasul lui Jungkook care a privit scrisul ordonat.

— Totul are logică acum, a bolborosit trecându-și privirea peste calcule. Deci, era 5 nu -5.

— Ai grijă să nu iei încă un trei astăzi, orele de matematică oricum or să se mute. Minho are niște suprapuneri  și o să facă schimb cu istoria pentru miercuri  și engleza vinerea. Trebuie să plec, am un teanc cât mine de mare de examene de corectat.

Jungkook a râs în timp ce Yoongi și-a dat ochii peste cap ieșind din cantina care oricum era goală având în vedere că era mijlocul orei.

— De ce trebuie să-ți cauți de lucru? Curiozitatea l-a făcut pe Jungkook să-l întrebe pe Taehyung care privea absent spre tava băiatului cu mâncare, nu mâncase și nu avea cum să o facă pentru că nu primise bani și nici nu avea.

— Părinții mei nu se descurcă să-mi plătească studiile, a mințit înainte de a își strânge picioarele la piept.

— Liceul oferă multe facilități elevilor care se află în impase financiare, mă refer că familia lor nu se descurcă cu studiile. Se acordă anual burse de merit pentru rezultatele la învățătura și se scad taxele dacă nu sunt îndeplinite unele condiții financiare de către familiile lor.

Taehyung știa despre reduceriile care se acordau la taxele de studii pentru că citise despre asta pe site-ul liceului dar familia sa nu se încadra în acele criterii și mai mult decât atât nu ar fii acceptat să-i fie reduse taxele, ori se descurca să le plătească singur ori își putea lua gândul de la studii, avea doar două opțiuni valabile și nu era încă pregătit să renunțe la studii.

— Nu știam despre asta, a continuat să mintă deși îi displăcea asta. 

— Ar trebui să vorbești cu părinții tăi despre asta, i-a zâmbit Jungkook înainte de a se ridica de pe banca. Vrei să vii cu mine? Trebuie să semnez niște hârtii pentru box și după aceea putem să mergem împreună la ultima oră.

Jungkook era unul din cei mai cunoscuți elevi din liceul pentru că făcea parte din echipa de box și părinții săi lucrau în cadrul liceului, băiatul nu putea spune că-i displăcea toată atenția pe care o primea din partea tuturor doar că uneori se simțea sufocat de cei din jurul său. Toată lumea încerca să se apropie de el pentru a primi mai multă atenție din partea celor populari pe când Jungkook alegea doar să-și petreacă timpul cu Jimin sau singur ascultând muzică și totuși prezența sa nu trecea atât de neobservată pe cât își dorea.

— Jk! 

Băiatul a oftat lung auzând vocea aceea pițigăiată care îi făcea stomacul să se întoarcă pe dos.

— Da, Jisoo. 

— Bună, a zâmbit fata. Sții, Jackson dă o petrecere la sfârșitul acesta de săptămână și mă gândeam dacă ai vrea să vii.

— Ce spui? I s-a adresat lui Taehyung care se simțea ușor incomod în prezența fetei.

— E-Eu? S-a bâlbâit.

— El? A întrebat și fata care părea foarte deranjată.

— Da, Tae. Tu, ce spui? Mergem?

— Mă gândeam că ai vrea să mergi cu mine, a spus ușor deranajtă fata.

— Jisoo, ți-am mai spus și îți repet. Nu mă atragi, simplu. Spune, Tae. Mergem?

— E-Eu, nu pot.

— L-ai auzit, a spus nu. Pa, Jisoo.

Jungkook a apucat mâna lui Taehyung trăgându-l după el spre sălile de antrenament din exteriorul liceului.

Taehyung era total debusolat, Jisoo era chiar o fată frumoasă și nu înțelegea de ce Jungkook o refuzase și de ce îl întrebase pe el și refuzase tot din cauza răspunsului său.

— Sunt gay, a spus Jungkook înainte să deschisă ușa sălii de antrenament parcă citindu-i gânduri.

— Înțeleg, a murmurat privind cum mâna încă îi era ținută strâns.