Zero o'clock // VKook

6. Exist

Chineza nu era chiar punctul forte al lui Taehyung si asta ii dădea adevărate bătăi de cap, totul mergea într-un ritm mai diferit la noul liceul și băiatul in ciuda faptului ca nu se descurca foarte bine reusise sa înțeleagă multe din noțiunile elementare fără sa fie nevoie sa pună întrebări profesoarei.
— Taehyung, stai.
Jungkook rămăsese in urma pentru a vorbii cu profesoara de chineza despre o nota care ii lipsea și pentru ca Jimin plecase deasemenea și nu voia sa fie o durere de cap pentru băiat, Taehyung decisese ca cel mai bine era sa plece de la ore, terminaseră mai repede cu o ora și voia sa profite de situație și sa se strecoare la biserica fără sa fie văzut, avea nevoie sa vorbească cu cineva care sa-l asculte.
— Da?
— Uhh, am obosit. M-Ma întrebam ca dacă tot am terminat mai repede și, a spus băiatul in timp ce își freca absent ceafa. Uite, a oftat lung. Știu ca te simți ciudat fiind tipul cel nou și eu m-am simțit la fel, ma gândeam dacă nu ai vrea sa vii la mine acasă având in vedere ca am terminat mai repede și as putea sa-l rog pe Jin-hyung sa-ti facă o hârtie prin care sa specifice ca ai rămas la consiliere ca sa nu ai probleme acasă.
— De ce?
— Haide sa fim prieteni, Taehyung. A zâmbit larg Jungkook.
— Prieteni? A murmurat strangand cartea de chineza la piept.
— Da, prieteni, a continuat zâmbind Jungkook.
— Nu vreau sa deranjez și așa...
— Nimic. Mergem acasă la mine și nu accept un refuz, a spus hotărât înainte să-l apuce de brat.
După ce băieții și-au lăsat cărțile și și-au luat ghiozdanele de la vestiare, ușor constrâns Taehyung a accept sa meargă acasă la Jungkook, băiatul era mult prea energic pentru el și asta ii dădea adevărate dureri de cap. Jungkook și părinții săi locuiau intr-o casa destul de modesta in apropierea liceului, chiar dacă erau destul de îndatorați băncii cei doi bărbați făceau tot efortul sa-i ofere totul băiatului chiar dacă de cele mai multe asta însemna sa renunțe la multe lucruri pentru ei, atâta timp cât băiatul era fericit și ei erau.
— La ce te gândești? L-a întrebat Jungkook văzând ca băiatul era ușor absent.
— Familia mea, a murmurat privindu-și încălțămintea și mâna stânga a lui Jungkook i-a ridicat ușor privirea.
— Nu-ți bate capul prea tare, bine?
— E greu când nu te susțin, a murmurat supărat.
— Te susținem noi, nu te îngrijora. Suntem prieteni, intra. I s-a adresat deschizând usa de la intrare și băiatul a pășit timid in casa.
— Ggggguuuuukkk! Nu te descălța, a țipat Namjoon din capul scărilor. Du-te la magazin și ia cafea și lapte.
— De ce tipi? S-a răstit Jin ieșind din bucatarie in pijamale. Ți-am spus tie nu lui, idiotule!
— Amh, Pic și Poc, Taehyung este aici.
— Tu, du-te la magazin, a oftat Jin indicându-i spre geaca lui de piele. Buna, Taehyung. Eu sunt Jin și idiotul ăla care tipa este Namjoon.
— B-Buna, s-a bâlbâit ușor.
— Atât de drăguț, a zâmbit bărbatul. Uite, Joon. A roșit.
— Și tu roșești, și-a ridicat bărbatul mai bine-făcut umerii. Tae, este in regula să-ți spun așa?
— D-Da.
— Oke, poți sa te descalți și sa iei papucii de lângă suportul de încălțăminte. Jin nu se simte prea bine dar, a făcut o mâncare delicioasa și simte-te ca acasă, serios.
— Sigur, dom...
— Hyung, oke? Doar la scoala se domnești, aici nu. Trebuie sa termin niște examene de corectat, bucătăria e prima pe stânga este Jin deja acolo.
— Oke.
— Te simți bine? L-a întrebat Jin pe băiat văzându-l mult mai timid decât ar fi normal.
— Da, cred.
— Știu ca este puțin ciudat sa fi intr-o casa de gay dar și noi suntem oameni.
— N-Nu! Ma simt chiar bine doar ca e prima data după mult timp când chiar ma simt bine.
— Vrei sa vorbești despre asta? Ceai sau fresh de portocale?
— Fresh cred ca este in regula, mulțumesc. Yoongi-hyung mi-a spus ca ești psiholog.
— Intr-adevăr, a spus bărbatul așezându-i paharul in fata. Daca vrei sa vorbești și sa fi ascultat poți sa vi mereu la mine, bine?
— Ma simt exclus, a murmurat înainte de a lua o gura de fresh și bărbatul s-a încruntat așteptând continuarea. Ma simt exclus și izolat de familia mea, a explicat.
— In ce sens?
— In sensul ca mi-am dat seama de curând ca nu simt nici o atracție fata de fete și m-au auzit, a murmurat trist. Tata este preot și nu accepta ideea de relație la vârsta mea dar ideea de a fi gay?
— Crezi ca este greșit ca nu te simți atras de femei? L-a întrebat așezându-se lângă el.
—  Obișnuiam sa cred asta, a murmurat lăsându-și capul pe bărbat. Mereu ma gândeam ca familia își accepta copiii orice ar fi dar pe mine m-au lovit, astăzi Yoongi-hyung mi-a spus ca nu este nimic greșit cu mine și cu faptul ca ma simt atras de bărbați, a continuat pe același ton ușor și bărbatul a început să-l mângâie ușor pe brat. Jimin in ultimele doua luni mi-a fost unicul refugiu și Jungkook e lipicios ca un scai, nu voiam sa vin pentru ca ma gândeam ca o sa deranjez.
— Nu fi prostut. Yoongi are dreptate, nu este greșit ca ești atras de bărbați și nu de femei, fiecare individ este unic in felul sau și faptul ca familia ta nu te accepta nu înseamnă ca trebuie sa te simți descurajat, cu timpul or sa înțeleagă ca nu pot schimba ceea ce ești tu, nimeni nu poate.
— Famili mea cu accepta ideea de gay sau lesbi sau de adopție, a explicat.
— Familiile tradiționale tind sa creadă asta destul de des, uita-te la mine, Namjoon și Jungkook. L-am adoptat de câțiva ani pe Jungkook și nu ne-a interesat familia din care provine, dacă este o familie buna sau nu. Și eu și Namjoon provenim din familii dezbinate și asta ne-a făcut sa ne iubim și sa ne dorim sa construim ceva împreuna, Jungkook nu este conceput de nici unul din noi dar totuși are un caracter curat și ne-am străduit sa-l educam cât de bine am putut.
— Am văzut.
— Părinte nu este cel care te concepe ci cel care te creste și te educa. Faptul ca tu ești acum aici însemna ca exiști, ești real și unic in felul tău așa cum și alte persoane sunt. Ai nevoie doar de intelegere, susținere și iubire, la noi in casa o sa fi mereu bine venit, a ținut să-l asigure înainte de a ii saruta ușor parul la fel cum obișnuia sa procedeze și cu Jungkook care acum stătea in usa și ii privea pe cei doi, Taehyung avea ochii închiși in timp ce Jin ii zâmbea.
— Exist, a murmurat.
— Da, Taehyung, exiști.
— Mai poți sa ma tii așa puțin?
— Sigur.
Jungkook a clipit des, auzise o mare parte din conversatia lor și înțelesese ceea ce Jin își dorise sa-i transmită și avea sa-i devină prieten și sprijin băiatului.