Zero o'clock // VKook

15

Jin era supărat pe Jungkook deși îl atenționase pe băiat să fie atent la  relația pe care o avea cu Taehyung și văzându-l atât de grijuliu cu acesta în ultima perioadă se simțea destul de liniștit dar acel mesaj primit de la Yoongi reușise să-l dezamăgească. Știa că dacă lui Jungkook i se punea pata pe cineva făcea în așa fel să-i intre sub piele și spera să aibă un alt tratament rezervat pentru Taehyung având în vedere sentimentele pe care acesta începuse să le dezvolte pentru el. Namjoon era plecat și asta îl liniștea într-un fel sau altul pentru că acesta tindea să fie mai blând cu băiatul în comparație cu el.

Jungkook știa că supărarea lui Jin era justificată, promisese că avea să aibă grijă de băiat și de sentimentele sale și fix opusul făcuse, chiar dacă pentru puțin timp.

— Sunt în bucătărie, trebuie să vorbim.

—  Mergi în cameră, i s-a adresat cald lui Taehyung.

— Nu.

— Taehyung? Jin a întrebat derutat în timp ce se ștergea pe mâini. 

— Nu-l certa, te rog, s-a agitat. Nu a greșit cu nimic, eu am înțeles greșit, te rog.

— E în ordine, i-a zâmbit. Mergi în cameră, vin și eu imediat.

— Nu.

— Mă înnebunești, a recunoscut.

— Știu, și-a ridicat umerii. Hyung, vorbesc serios. Totul este bine între noi.

— Mă bucur,  a recunoscut. Jungkook, te-am rugat un singur lucru în ultima perioadă și? La ce concluzie ai ajuns după toată această perioadă de timp în care ai fost lipit ca un scai de Taehyung? Încă mai ești speriat? Taehyung merită să fie fericit și dacă nu o să..

— Nu sunt speriat, știu că el merită să fie fericit și o să mă strădui. La ce concluzie am ajuns? Vreau să fiu cu Taehyung, mereu. 

— Sper că știi că o să-ți tăbăcesc fundul dacă o singură dată îl faci să plângă, nu? Să sufere sau să se simtă trist, da? 

— Da.

— Cinci, serios? I s-a adresat lui Taehyung.

— Îmi pare rău, o să-l îndrept.

— Mai are patru de zece, Jungkook l-a apărat.

— Dar are și un cinci, a concluzionat bărbatul. Nu are de ce să-ți pară rău, i-ați tot timpul din lume să te pui pe picioare, s-au întâmplat multe în viața ta în ultima vreme și nu vreau să te simți descurajat de o notă proastă. Ce ar fi să mergeți voi doi în cameră și vă chem eu la masă? Namjoon ajunge și el în vreo oră.

Jungkook a aprobat din cap și l-a tras pe Taehyung după el, conta mult pentru el să știe că băiatul îi luase apărarea în fața bărbatului și-l făcea să se simtă norocos. 

— Mulțumesc, a murmurat înainte să închidă ușa cu piciorul și băiatul i-a oferit un zâmbet cald.

— Nu știu despre ce vorbești, a ridicat din umeri și Jungkook a chicotit înainte să-l îmbrățișeze strâns făcându-l să scape un mic suspin de durere. Prea strâns, a șoptit. 

Mâinile lui Jungkook s-au așezat pe fața și i-a sărutat ușor colțul gurii ca mai apoi să-l lipească din nou de corpul său, nu voia să-l piardă în niciun caz. 

— Băiatul meu scump, a murmurat înainte să-și strecoare mâinile sub bluza și să-l mângâie blând. Nu o să pot să le fac să dispară, a șoptit trist în timp ce îl mângâia. O să încerc să le fac să te ducă cu gândul la ceva bun și special petrecut între noi.