Zero o'clock // VKook

9. Grow

Sifonat era un cuvânt prea mic pentru a descrie exact cum arata Jungkook, Taehyung nu putea înțelege cum cineva s-ar putea bate in felul acela indiferent de motiv.
— Stai pe loc, Jungkook. Taehyung tu poți merge, prima camera este a idiotului asta. Tu, jos tricoul.
Namjoon nu închisese in ultima perioada in ochi mai mult de trei ore pe noapte, se simțea responsabil pentru cei doi, nu suporta să-l vadă pe Jin suferind in tăcere și nu voia să-l scape din mâna nici pe Jungkook, chiar dacă era un copil bun și toți o știau.
— Pe bune? L-a întrebat scoțându-și tricoul. S-a ocupat Taehyung deja de ele.
— Aha, a îngânat privindu-l. Dispari la somn, mâine am auzit ca ai matematica la noua.
Taehyung se simțea stingher intr-o camera straina, contrat atitudinii ușor superioare și violente a lui Jungkook și a hainelor predominant negre, camera sa era decorată frumos in nuanțe plăcute și asta îl făcea sa-și pună mai multe întrebări despre cine era cu adevărat Jungkook.
— Nu te mai holba la anpanman, se intimidează ușor. A chicotit Jungkook dezvăluindu-și dinții de iepuraș și Taehyung și-a mișcat capul violent in semn de negare.
— Scuze, acasă nu avem plusuri sau chestii de genul și...
— Sa nu plângi, l-a mustrat înainte de a îl îmbrățișa pe la spate. Copiii de la orfelinat mi le-au dăruit când am plecat, poți să-l alegi pe oricare știu ca o sa ai grija de el.
— Ce faci? A întrebat simțind cum mâna sa dreapta ii managaia lent burtica peste bluza pe care o purta, era o senzație necunoscuta și totuși plăcută.
— Nimic, vreau doar sa te ating. A spus într-un ton mai gros. Mirosi dulce, a continuat pe același ton. Sa ma opresc?
— Dacă intra cineva..?
— Nu-ți fac nimic, pur și simplu am simțit nevoia sa fac asta și sa te cocoloșesc puțin. E târziu, probabil ești obosit și eu put.
— Pot dormi pe podea.
— Nu fi copil, i-a zâmbit. Te deranjează sa dormi cu mine?
— Nu, nu. Știi..
— Știu...?
— Am coșmaruri și plâng in somn și...
— Un motiv in plus pentru a dormi împreuna, nu ești singur. Nu încerca sa mai înfrunți totul singur. Bine?
— Sunt sin...
— Nu, nu ești. Eu, Jin, Namjoon, Jimin, Yoongi suntem cu tine. Poți sa iei orice vrei de îmbrăcat din șifonier cât ma duc eu sa fac un dus.
***
— Tae... Cum poate cineva sa adoarmă atât de repede? S-a întrebat soptit privindu-l pe Taehyung care dormea cu fata ascunsa in perna și pătura in brațe. Adorabil, a bolborosit auzindu-i sforăitul slab.
Taehyung fusese prima persoana pe care Jungkook o primise in camera sa peste noapte, băiatul era foarte strict când venea vorba de intimitatea sa și nimeni nu-i putea schimba percepția, locuise mult timp alături de alte cinci persoane intr-o camera mică și intimidatea fusese primul lucru de care avusese nevoie când ajunsese in casa celor doi.
— N-Nu lov.. Tae, a murmurat plângând in somn făcându-l pe Jungkook sa trasara din somn. N-Nu lovi!
— Nu te lovește nimeni, Tae. I-a soptit pe un ton calm și cald înainte de a îl îmbrățișa.
— K-Kookie.
— Da, Kookie. Nu mai plânge, dormi.
— Kookie, l-a mai chemat odată si băiatul a zâmbit ascunzându-l in pieptul sau. Îmi pare rău ca te-am trezit.
— Îți faci griji inutil, dormi acum. Totul este bine, l-a asigurat înainte de a ii saruta ușor parul.
Oficial, Taehyung era cel mai adorabil lucru pe care Jungkook îl văzuse vreodată.
Ce avea sa facă? Știa cât de stingher și timid era băiatul și și-ar fi dorit ca acesta sa fie mai deschis fata de el, și totuși îl putea înțelege și el trecuse prin aceasi situație și nu se cunoasteau de mult timp.
Cine mai avea nevoie de somn când băiatul dormea aproape cocoțat pe el?
Jungkook, nu. Încet buzele sale s-au lipit de clavicula băiatului sugand ușor.
— Kook.. a mormait in somn făcându-l pe Jungkook să-l strângă mai tare la piept.
Avea sa fie un semn acolo mâine și spera ca nimeni nu avea sa se mai apropie de el, era al lui chiar dacă nu știa asta.