Ava

Prolog

Niciodată nu am fost adepta citatelor motivaționale despre viață în care ni se spune cât de minunată este viața, cât de fericiți și împliniți ar trebui sa fim.

Poate mie nu mi se potriveau în totalitate Legile Lui Murphy, dar astăzi ma simt împlinită.

Și totuși, uite-mă aici, singura, în camera mea, în timp ce colegele mele de apartament sunt la cine știe ce petrecere studențească, la care am refuzat invitația, bineînțeles.

Nu știu de ce, dar simt o urma de regret că în loc sa fiu acolo, stau în camera mea cu un bol de înghețată in brate, uitandu-ma la The notebook.

Si poate ca nu este chiar asa târziu sa mă răzgândesc.
O sun pe Natalie și ii cer adresa.

Ma îmbrac în ceva simplu, formal.
Nu- mi place sa atrag atenția și nu este nici pe departe intenția mea.

Natalie îmi trimite adresa, chem un taxi și plec.

Drumul spre casa în care se tine petrecerea este destul de ciudat, am făcut mai mult de 30 de minute , deși stau în centrul orașului, petrecerea se afla undeva la periferie.

Am ajuns, plătesc șoferului care se uita insistent la mine și cobor.

Intru în casa mare în care se afla petrecerea si primul lucru care mă lovește fix în față, chiar de la intrare este fumul de țigară, prezent în toată încăperea, simt cum nu mai pot respira, dar continui să înaintez, o vad pe Natalie în bratele lui Chase, iubitul ei.

Ma bucur foarte mult ca e fericită, însă nu am avut întotdeauna cuvinte de laudă la adresa lui Chase, din mai multe motive.
Ma apropii timida de canapeaua la care se afla încă doua cupluri, Katie și încă un tip care nu pare sa aibă legătură cu restul grupului.

-Ava,Natalie ma întâmpină  cu căldură când ajung în dreptul lor.

-Bună, spun și schițez un zâmbet.

-Nu ma așteptam la asta, spune Katie din spatele meu cu uimire în glas.

-Sincer, am preferat să fiu aici decât în camera mea cu un bol de înghețată și plângându-mi de mila.

-Ma bucur foarte mult ca ai venit.

Fac cunoștință cu restul persoanelor de pe canapea.

- O sa merg pana afara, fumul de țigară ma da peste cap. Schițez un zâmbet și ma retrag.

Ies afara și e liniște, mă plimb pe aleea care duce în spatele casei, dar aud un cuplu care se cearta, pare ceva intim si decid sa plec, pana când vad ca el ii trage o palma fetei care acum, sta lipita de peretele din spatele ei cu pupilele dilatate și îngrozită de ceea ce se petrece.

-Las-o in pace, strig cat pot de tare, îndreptându-ma repezită spre ei.

-Si tu cine dracu' ești sa-mi spui ce sa fac? , spune ținându-se cu greu pe picioare, e beat, o spun ca pe o constatare.

Sunt speriata si nu știu cum sa gestionez situația asa ca decid să nu mai spun nimic pentru a nu înrăutăți situația, ma îndrept spre fata terifiata, dar uimita de curajul meu de a ii tine piept omului care tocmai ce a lovit-o.

-Ia mana de pe ea , aud o voce bărbătească și foarte revoltata, din spatele meu.

Nici nu mi-am dat seama că tipul ma ținea de încheietura.

Revoltat, îmi da drumul și îmi arunca o privire ucigătoare, apoi se face dispărut în întuneric.

-Esti bine?

-D-da, spune cu vocea tremurândă.

Aceasta îmi mulțumește și se retrage.

Ma întorc, si în spatele meu se afla Edward.

-Se pare ca iti place sa te bagi în belele, spune si râde.

-Da...mă cam pricep la asta.

L-am cunoscut acum 20 de minute, stand pe o canapea, la o petrecere la care nu am intenționat sa vin inițial, dar nu știu din ce motiv, imi place prezenta lui.

-Mulțumesc, schițez un zâmbet, dar nu reușesc sa primesc unul și din partea lui asa ca ma retrag.

După seara asta, chiar nu o sa mai vin  la petreceri prea curând.