M-as putea clasifica o tipa foarte clasica,care prefera o noapte in care pur si simplu sa privesc stelele langa acea persoana speciala in loc sa merg in cluburi si sa beau pana nu mai stiu de mine.Prefer o casa in mijlocul padurii in loc de un apartament luxos in centrul orasului.
Ma gandesc la toate astea in timp ce vin de la cumparaturi cu 5 plase in maini si cu zeci de oameni trecand pe langa mine repeziti ,grabindu-se la serviciu.Am 23 de ani fara 6 zile din acest moment,si nu ca as fi genul care sa numere zilele si sa-si faca planuri ,dar Natalie a insistat sa adauge pe grupul nostru un calendar in care este setata data mea de nastere.Ce cliseu.
Nu vreau sa fac nimic extraordinar de ziua mea,adica chiar nu vreau sa fac nimic,dar asta nu inseamna ca scap de Natalie si Katie care cu siguranta imi vor pregati o petrecere surpriza.Vreau doar sa aud briza marii si sa vad rasaritul,iar daca cineva imi poate indeplini acest vis,ar fi perfect.
Pana atunci,eu zic ca e cazul sa visez in continuare si sa ajung acasa intreaga si cu toate cumparaturile.
Edward nu prea s-a aratat atat de interesat,aparent apare doar in momente nepotrivite.Inca n-am reusit sa-mi cer scuze cum trebuia de la Christian,de aceea cred ca ar fi cazul sa il invit in seara asta la cina pentru a-i explica situatia.Da,chiar asta o sa fac,poate dupa ce urc toate cele patru etaje impreuna cu plasele mele pline cu cumparaturi.
Dupa ce mi-am blestemat zilelede cel putin zece ori,am ajuns .Intru si incep sa asez cumparaturile.Ma intorc spre masa pe care se aflau cumparaturile si observ poza cu mine si cu Edward ,cea de la munte,cand ne-am sarutat pentru prima oara.
Nu-mi vine sa cred ca au trecut deja zece luni de cand il cunosc ,parca ar fi fost zece zile.Poate faptul ca ne-am indragostit atat de repede unul de altul a fost un motiv al ,,separarii" noastre,dar e clar ca nu mai suntem la fel si nu vom mai fi niciodata,Are momente in care e dulce si tandru,iar alte momente in care e atat de indiferent,incat atunci cand il privesc mi se frange inima .In ultima vreme a fost destul de atent si destul de prezent in viata mea,dar vreau sa fie prezent si cu sufletul,nu doar cu trupul.
Nu mai vreau sa fug catre el de fiecare data cand da inapoi,nu mai vreau sa lupt doar eu pentru noi.Am nevoie de el ,fiecare clipa in care nu e cu mine se simte ca o eternitate.Si daca asa se simte iubirea adevarata,eu nu-mi mai doresc asta.
Imi sterg lacrimile ce incepusera sa curga si continui sa asez cumparaturile.In seara asta o sa gatesc chiar eu.Sper ca nu voi mai fi nevoita sa comand pentru ca am ars mancarea,iar daca Christian o sa plece viu de aici dupa ce mananca,poate o sa mai gatesc.
Dau drumul la muzica,The weekend fiind castigatorul,si incep sa tai legumele,dupa care sa pun pieptul de pui pe gratar.
Dupa o ora jumatate de gatit,masa e gata.Am comandat si desert ,pentru ca nu as fi capabila sa-l fac eu.Christian a spus ca vine in cam 5 minute.Masa arata asa bine,m-am intrecut pe mine insumi.Ma imbrac intr-un maiou negru si niste blugi,ca sa nu stau totusi in pijamale.Dupa inca cateva minute aud soneria.
Christian statea in fata usii nu un buchet de trandafiri in brate si o sticla de vin rosu.
-Nu trebuia sa te deranjezi,spun facandu-i loc sa intre.Iau o vaza si intru in baie sa o umplu cu apa.
-A fost placerea mea,spune si imi inmaneaza florile.
De ce trebuie sa fie mereu atat de dragut si de respectuos?
-Si,ce ai mai facut in ultimul timp?,intreaba deschizand sticla de vin.
-Nimic.Nu am o viata prea interesanta,am incercat sa ma relaxez pe cat posibil,spun in timp ce paharul se umplea.Tu?Ce mai faci?
-Eu foarte bine,m-am axat foarte mult pe munca in ultima perioada,sunt multe lucruri de rezolvat la firma.
-Inteleg,esti un barbat ocupat,spun si iau o bucata din pieptul de pui.
-Din anumite puncte de vedere,da.
-Uite,voiam sa-mi cer scuze pentru seara aia...Edward e...,nu apuc sa termin,iar soneria ma intrerupe.
-Cred ca a ajuns desertul,la prajituri nu ma prea pricep,spun si incepe sa rada.
Ma indrept catre usa ,iar soneria se aude din ce in ce mai tare.
Deschid si in spatele ușii se afla Edward.
-De ce nu răspunzi la telefon?, întreabă și face un pas în fața, pentru a putea intra în casa, dar ma opun.
-Ăăă, e descarcat.
-Si de ce nu ma lași sa intru?
-Păi... E dezordine, acum făceam curat, nu mai bine vii mâine?
-Termina cu prostiile, Ava, da-te la o parte și lasă-mă sa intru.
-Stii...
Nu apuc sa mai zic nimic, căci Edward aproape ma ia pe sus și intra în casa. Se îndreaptă spre sufragerie și pot vedea in ochii lui furia pe care o simte în momentul în care îl vede pe Christian.
-Ce cauta ăsta aici?
In ciuda situației, Christian rămâne calm și nu reacționează în nici un fel la vorbele lui Edward.
-Edward, încetează!, il rog.
-Ce sa încetez, Ava? Spune-mi. Vin aici sa te vad și te găsesc cu ăsta.
-Stii ce? Chiar exagerezi,încetează sa te mai crezi șeful meu, nu-mi poți spune ce sa fac și nici nu am de ce sa îți dau ție vreo explicație.
-Credeam ca asa fac oamenii care sunt împreună, sau greșesc eu?
Tocmai a spus cumva ca suntem împreună? Stai, ce?
-Pe bune? Vii sa ma cauți duoa atâta timp și mai ai pretenția sa te și consider iubitul meu? Ce e ineregula cu tine?
-Cred ca ar fi cazul sa plec, spune Christian.
-Crezi?, spune Edward.
-Nu, nu e nevoie. Pleacă Edward, chiar acum.
-Nu plec nicăieri. Spune și se așează pe scaun.
-Pe bune?, spun exasperata.
-E in regula, ne mai vedem.
-Imi pare atât de rău, Christian.
-Nu ai de ce, înțeleg.
Spune și închide ușa în urma lui.
Ma întorc pe călcâi spre Edward și îl privesc de parca as vrea sa îl omor chiar în secunda asta, ceea ce se si întâmplă defapt.
-CE NAIBA A FOST ÎN CAPUL TAU?
Spun si s-a auzit mai tare pe cât mi-as fi dorit.
-In capul meu? Tu ești cea care ma înșală, nu eu. Eu doar am luat ce e al meu.
Cum poate sa ma faca sa trec asa de la o stare la alta. Acum o secunda voiam sa-l omor, iar acum nu-mi vine sa cred ce aud. Dar nu trebuie sa ii arat asta.
-IDIOTULE!!, Voiam doar sa-mi cer scuze pentru seara de la club, cea în care m-ai luat cu forța de acolo.
-Ar trebui sa-mi mulțumești pentru aia.
-Poftim? Tu te auzi? Ai stricat tot, și de data asta.
-Nu vad ce am făcut greșit.
-TOT!! Tot ce faci e greșit! M-ai făcut sa aștept atâtea zile dupa tine ca sa vii acum și sa-ti bagi din nou picioarele în viata mea de parca nu ar fi fost de ajuns tot ce ai făcut pana acum.
-NU TE MAI SUPORT!, spun și urc spre camera mea, apoi trântesc usa cât pot eu de tare.
Cum poate fi atât de nesimțit? Atât de indiferent, atât de egoist. Și totuși, ma face sa simt mii de senzații.
CITEȘTI
Ava
Novela Juvenil'' Dacă într-o zi o sa vrei sa plângi, caută-mă, o sa vin sa plâng cu tine. Daca într-o zi o sa vrei sa scapi de toate și să pleci într-un univers paralel, caută-mă, o sa vin cu tine. Daca într-o zi o să mă cauți și nu o să îți răspund, caută-mă, pr...
