Ava

,,cine sa plece?"

Omul asta ma distruge psihic,daca mai stau mult pe langa el s-o iau razna cu totul.Ma enerveaza si daca respira.

Furia imi trece prin vene si in momentul asta tot ce-mi doresc e sa ma duc si sa-l snopesc.Merita.

Deschid usa cu putere si cobor.Analizez camera cu atentie ,dar nu il gasesc pe nicaieri.

-Mhm,poate a plecat.Spun cu voce tare.

-Cine sa plece?,intreaba Edward iesind din bucatarie .

-Nimeni,cine sa plece?

DE CE NU MA CERT CU EL?AR TREBUI SA O FAC!!!

-Interesant,mai esti nervoasa?

-Poftim?Adica tot eu sunt aia nervoasa si nemultumita,nu?

-N-am zis asta,spune si isi da ochii peste cap.

-Ba da,asta ai zis,spun plimbandu-ma dupa el prin casa.

-Bine,asta am zis.

-Deci recunosti.

-CE SA RECUNOSC?!!M-AI INNEBUNIT!!

-De ce reactionezi asa?

-Ma scoti din minti,Ava.

Suna bine.

-Stii ce?

Nu continua ,dar ma apuca de mana si ma trage dupa el afara,apoi pe scarile ce duc spre acoperis.Nu spune nimic,dar riposteaza atunci cand incerc sa ma smucesc din stransoarea in care ma tine.Cand ajungem in fata usii o deschide cu putere si iese afara,tragandu-ma dupa el.

Incerc sa privesc partea buna a situatiei ,iar de aici se vede extraordinar de frumos cerul,asadar incerc sa-l ignor si sa ma bucur de stele.

Atunci cand observa ca il ignor,se apropie de mine si ma studiaza atent.

-Esti asa atragatoare cand esti nervoasa.

Sangele incepe sa fiarba,zvacnind in vene.Ador senzatia asta,dar urasc faptul ca ma inrosesc precum o rosie care sta la soare vara la 40 de grade.Incerc sa par in continuare indiferenta,nici el nu isi da silinta,deci eu nu am de gand sa zic nimic.Frigul isi face simtita prezenta ,mai ales aici sus.Incep sa tremur involuntar,nu stiu daca de frig sau din cauza lui,desi cred ca e a doua varianta,avand in vedere ca e iulie . Edward oberva asta si ma ia in brate.

Nu facem nimic altceva decat sa stam imbratisati sub cerul liber,contopindu-ne.Ma face sa simt atat de multe lucruri ,uneori nici nu-mi dau seama daca il iubesc sau il urasc.Trece mereu de la o stare la alta si ma ameteste.Acum e dragut ,iar peste cateva secunde devine insuportabil.Ma enerveaza atat de tare toanele lui.

Acum ar fi trebuit sa fim in vacanta planuita inca din decembrie,dar ce sa vezi,lucrurile se intampla in mod diferit atunci cand e vorba de mine si de Edward.La inceput era totul atat de usor.

Se pare ca de ce ti-e frica nu scapi,iar mie imi era frica de situatia asta,si in final,aici am ajuns.

-Nu am vrut sa te scot din minti,spun spargand tacerea.

Ma priveste nedumerit.

-Nici eu nu am vrut sa te fac sa ma scoti din minti,spune intr-un final.

-Totul trebuia sa se intample altfel,a inceput totul atat de frumos si a ajuns asa...

-E complicat si in acelasi timp ciudat totul,dar stiu un singur lucru.

Ridic capul pentru a-l putea privi in ochi si nu pot rezista tentatiei,ma ridic pe varfuri si il sarut,apoi ii inconjor gatul cu mainile.

Imi raspunde cu aceeasi dorinta si pasiune care ma face sa imi doresc din ce in ce mai mult.

Ma desprind din sarut si il privesc in ochi,pupila i s-a marit,iar ochii ii sclipesc.

-Te iubesc!,spun fara nici o ezitare.

Zambeste .Insfarsit zambeste.

-Si eu te iubesc,Ava.Mai mult decat oricine!

Il iau in brate si si ma saruta pe crestetul capului.Se simte atat de bine,atat de protector.

-Hai sa plecam la mare!

-Tu glumesti,nu?,spun si incep sa rad.

-Vorbesc foarte serios.

-Stai,acum?

-Da.

-Singuri?

-DA.

-Esti nebun,esti de-a dreptul ...

-Nebun dupa tine,da.

Nu ma lasa sa mai adaug nimic si ma trage dupa el pe scari.Cea mai apropiata plaja e la doua ore distanta,pe la 5 o sa ajungem.

Ajungem in camera si ma saruta scurt ,apoi incepe sa si stranga lucrurile.Il privesc confuza,nestiind incotro s-o iau.

-Cat mai ai de gand sa stai asa?

-Visez?

Prefera sa nu zică nimic și sa zâmbească. Coboram aproape în fuga și urcam în mașină. Pornim, iar eu ma simt de parca as fugi de acasă. Adrenalina își face simțită prezenta și abia aștept sa ating apa mării și sa privesc răsăritul.
Cu fiecare minut care trece sunt din ce în ce mai entuziasmata și aproape ca sar pe geam de bucurie.
Edward probabil regreta deja ca am plecat, dar se abține.

Tot drumul mi-a povestit de prima lui tabăra la mare,în clasa a x-a.
Nu mi-a dat prea multe detalii, dar mi-a promis ca o sa-mi arate chiar acolo locurile în care au campat și unde au făcut baie in mare noaptea. Sunt foarte mandra de el ca poate vorbi despre trecut cu atât de multă  ușurință, la început nici măcar nu suporta sa audă despre trecut.

Cred ca timpul le rezolva pe toate, așa cum se si întâmplă de fiecare data.

•? ((¯ ° · ._. •. ~. • ._. · ° ¯))؟