Ava

,, - Trebuie Sa Fii Mai Distanta, Ava. "

Ma uitam pierduta in oglinda asezandu-mi rochia.Nu stiu exact cum va fi azi,dar trebuie sa ma tin tare,pentru Natalie.O pot face.

Imi iau telefonul si cobor.Trag aer in piept si ma indrept spre sufragerie.Aseara nu am mai iesit din camera dupa ce a aparut el,Natalie a stat cu mine pana tarziu si am adormit.Nu am apucat sa vorbim,dar nici nu cred ca avem ce.Verific telefonul ,iar in secunda urmatoare simt o mana pe umarul meu.Se simte ca o arsura.O atingere dupa care tindeam atat de mult .Ma intorc ,e Christian ,se pare ca subconstientul imi joaca feste azi.

-Esti ok?Ai plecat suparata aseara,cred-

-Sunt bine,ce s-a intamplat aseara nu conteaza ,spun si schitez un mic zambet pentru a iesi din situatia asta incomfortabila.

Christian primeste un telefon si se retrage.Minunat,am ramas singura in mijlocul multimii.

-Ava ,nu mai pot sa raman,e urgent.Merg sa-i spun lui Natalie.

Se pare ca universul nu e deloc de partea mea azi,Natalie se indreapta spre mine .

-Christian a plecat si stiu ca o sa-ti fie greu,dar trebuie sa o faci cu Edward.

-Nu ,e ok.Pot face asta.Oricum,suntem ... cunoscuti.

-Merg sa-l anunt.

Edward statea in cealalta parte a salonului si ma studia atent,din cap pana-n picioare.Natalie ii sopteste ceva la ureche ,ma priveste si ii scapa un mic zambet.Natalie se retrage,iar el se indreapta spre mine ,zambindu-mi zeflemitor.

-Se pare ca nu scapi de mine.

-Desi mi-as dori foarte mult asta,crede-ma.

-Asculta,Ava ,chiar trebuie sa vorbim.

-Sa vorbim despre ce?Despre faptul ca m-ai parasit fara nici macar o explicatie?

-Daca ramaneam,te-as fi distrus si pe tine,si pe mine.A trebuit sa plec ca sa-mi revin.Acum sunt pregatit.

-M-ai distrus deja,Edward.M-ai distrus inca din momentul in care te-ai urcat in masina aia nenorocita si ai plecat.Iar acum nu mai sunt eu pregatita.

-Inteleg.

-Nu intelegi.

Discutia ne este intrerupta de catre unul dintre oragizatori care ne anunta ca trebuie sa ne indreptam spre locul in care va avea loc ceremonia.

Mi-a luat mana in a lui ,iar atunci am simtit ,am simtit acea atingere pana in maduva oaselor.

Cand ceremonia s-a terminat ,am mers sa aprindem lampioane ,apoi sa ne pregatim de petrecere.

-Trebuie sa fii mai distanta,Ava.

Spune Katie inchizandu-mi fermoarul de la rochie.O rochie neagra,lunga si usor decoltata mi s-a parut mai mult ca perfecta.

-Nu pot,efectiv nu pot.Ai vazut cum se uita la mine?Omul asta vrea sa-mi distruga toata rabdarea ,caci eu nu ma las asa usor.

-Daca nu as fi stiut prin ce ai trecut dupa ce a plecat,ti-as fi zis sa sari direct pe el.

-Nu se poate intoarce dupa 6 luni in care a lipsit si sa se pretinda ca totul e perfect si ca nu s-a intamplat nimic.

Spun sigura pe mine si verific ultimele detalii legate de rochie si par,apoi trag aer in piept si ies.

Privesc salonul de sus ,de pe scari.Toata lumea isi cauta masa la care trebuie sa stea.Cobor si ma asez la masa.Stau alaturi de Nick,Katie si nelipsitul Edward.Nunta incepe cu dansul mirilor .Toata lumea ii aplauda ,chiar s-au chinuit mult pentru dansul asta ,Chase nu e un dansator prea bun.

Ies afara si ma plimb pe marginea lacului.E mult prea sufocant sa stau la masa cu el.Oricat as incerca ,nu pot sa stau langa el.De fiecare data cand il vad imi aduc aminte de fiecare atac de panica pe care il faceam atunci cand imi aminteam de el,de fiecare data cand am plans.Primele zile au fost groaznice.Primul Craciun care nu a fost Craciun.

Ma asez pe banca si privesc lung ,spre lac. Ii observ reflexia pe suprafata apei ,isi drege glasul si se aseaza pe banca,la o distanta considerabila fata de mine.

-Trebuie sa vorbim.

Spune si isi aseaza coturile pe genunchi,cu mainile impreunate,indreptate in fata.Privea atent spre lac.

-Nu prea cred ca avem si vorbi,Edward.

Spun si incerc sa ma ridic,dar ma prinde de mana.

-Nu poti fugi de asta la nesfarsit.

-Te ascult.

Spun si imi asez rochia,apoi ma asez pe banca.

-Nu as fi plecat asa daca nu ar fi fost nevoie.Sincer,nu stiu ce m-a apucat.Am visat-o pe Emily,Ava.

Spune,si e serios.

-Mi-a spus niste lucruri pe care nu le-am putut ignora,la momentul respectiv chiar am crezut ca e real.Dar mi-am dat seama ca era doar subconstientul meu.Am fost sa fac terapie,Ava.M-am vindecat.

-Termina odata!Te gandesti doar la tine,ai idee prin ce am trecut eu atunci cand ai plecat?Atacuri de panica,zile in sir de plans ,depresie si anxietate .Si da,si eu am fost la terapie.Am fost sa-mi repar inima care mi s-a rupt in doua odata cu plecarea ta.Nu a trecut nici macar o zi in care sa nu ma fi gandit daca esti ok sau de ce naiba m-ai lasat asa.Si chiar atunci cand imi revenisem,ai aparut tu ,si mi-ai dat din nou viata peste cap .Au fost 5 luni in care nu am stiut nimic despre tine ,iar acum te-ai intors si te astepti ca totul sa fie la fel ca inainte,nu?Uite ca nu e asa,nici pe departe.Am suferit prea mult si nu pot trece peste asa usor.

Dupa ce termin tot ceea ce aveam de zis ,trag o gura mare de aer in piept si pana acum nici nu mi-am dat seama ca plang.

Urasc sa fiu atat de sensibila in preajma lui.Nu il las sa mai adauge nimic si plec,plec cat de departe pot.