Ava

Nu-mi Vine Sa Cred

Ma trezesc cu greu, deschid ochii si constat ca sunt singura în camera.
Imi pun proteza, cu greu ma ridic, îmi iau carja si intru in baie.
Ma spăl pe fata și pe dinți, fac dus și ma schimb.
Sunt singura. Minunat. Cum o sa cobor singura?
Oare dacă cad în cap o sa îmi revin? Suna tentant.
Nu am de ales, asa ca ies, închid ușa și când ma întorc ma lovesc de Edward.

-Edward!!!, exclam uimita.

-Ce crezi ca faci?, întreabă calm.

-Încerc sa supraviețuiesc,spun și ridic din umeri.

-Ți-am spus sa nu mai încerci sa cobori sau sa urci scările singura,spune serios.

-Dada, bine, mi-e foame,spun și vorbesc serios.

-Tocmai veneam după tine, Natalie și Katie au pregătit micul dejun,haide.

Ne așezăm la masa și începem sa vorbim despre ce o sa facem azi.

Natalie vrea sa ieșim pur și simplu sa ne jucam în zăpadă.
Katie vrea sa stam în cabana și sa ne uitam la filme.
Eu nu știu ce as putea sa imi doresc sa facem, având în vedere ca din cauza mea nu suntem pe pârtie să ne bucuram de sporturile de iarna.

Băieții nu par sa aibă preferințe în ceea ce privește ce vom face, asa ca acum o sa mergem afara, iar mai târziu o sa intram și o sa ne jucam jocuri sau o sa ne uitam la filme.

Urcam și începem sa ne pregătim pentru zăpadă.
Edward se comporta cu mine de parca sunt un copil mic care nu știe sa se îmbrace singur pentru a ieși la joaca.
M-a infofolit de parca suntem la polul nord și afara sunt -25°C.

-Edward, mor de cald,spun în timp ce îmi baga căciula pe cap și mănușile în mâini.

-Când o sa ieșim afara nu o sa mai spui același lucru.

-Tot mor de cald.

-Te rog, nu mai spune asta. Nu o sa mori, spune exasperat si puțin nervos.

-Era un fel de a spune, spun dându-mi ochii peste cap.

-Imediat ieșim, spune punându-și căciula pe cap.

Coboram și ieșim afara. Edward avea dreptate, chiar e foarte frig.

-Sa mergem în spatele casei, facem niște poze de grup, spune Chase și noi îl urmam.

-Edward, o sa ti cada bratele dacă ma mai cari mult după tine, spun deși nu cred asta. Edward e înalt și destul de solid. Nu ar fi o problema pentru el sa ma care, și nu este. Dar ma deranjează,pot merge și pe jos.

-Dada,spune și ajungem, ma lasa jos.

Facem câteva poze si Edward pleacă cu băieții. Natalie și Katie stau cu mine si începem sa vorbim.
Katie ne povestește despre Nick, dar gândul meu nu e decât la Edward.

-Ava, ati dormit împreună,spune-mi te rog ca i-ai spus, spune și se uita la mine de parca e pregătită sa ma sugrume dacă nu am făcut ce spera ea.

-Si ce sa-i spun?
Bună, Edward. Știu ca nu ne cunoaștem de mult timp, pentru ca hei, am supraviețuit unui accident în urma căruia mi-am pierdut memoria , am auzit tot ce voiai sa îmi spui si tot ce aveai pe suflet, deși credeai ca dorm și în tot acest timp tu ai fost alături de mine. Nu m-ai părăsit niciodată.
Si acum mai sunt și îndrăgostită de tine și probabil nu o sa afli, pentru ca nu suntem capabili sa ne expunem sentimentele, spun și trag o gura mare de aer.
Ma calmez si ma uit la Natalie și la Katie care se uita râzând la mine, și nu cred ca discursul meu a fost de vina.
Închid ochii și ma întorc, în spatele meu se afla Edward, iar în spatele lui sunt Chase și Nick, vizibil amuzați de ceea ce se întâmplă.
Edward sta cu bratele încrucișate la piept și cu o expresie pe care nu o pot citi,nu pot.
In următoarele doua secunde ii simt buzele lipite de a le mele. E un sărut plin de dorința și de pasiune. Bineînțeles că fetele nu au putut sa nu imortalizeze momentul și au început sa facă poze, dar nu îmi pasa.
Edward ma săruta si e tot ce contează.
Se retrage, dar ceva e ciudat. Se întâmplă ceva în capul meu și nu îmi pot da seama ce e. Simt o durere groaznica de cap și ma desprind de realitate, nu pot vorbi. Toate amintirile îmi trec prin fata ochilor, terminarea liceului, intrarea la facultate, absolut tot.
Petrecerea tipa agresata, întâlnirea cu Edward, accidentul, impactul, salvările care veneau rand pe rand. Imi revin și îl vad pe Edward uitându-se îngrijorat la mine.

-Imi aduc aminte, îmi aduc aminte tot,spun cu vocea plina de entuziasm și Edward ma ia în brate, vizibil ușurat.

-Nu-mi vine sa cred!!!!, exclama Natalie fericita și ma ia în brate.

E foarte frig și decidem sa intram în cabana. Ne așezăm pe canapea, Edward ma ajuta sa ma dezbrac și începem sa povestim.

-Si acum îți aduci aminte tot, nu? Adică pot sa spun orice, și tu o sa știi, nu?, spune Chase serios și toți începem sa radem.

-Da, îmi aduc aminte tot. Mai ales ce ai făcut tu, spun și ii zâmbesc zeflemitor.

Am vorbit doua ore despre acești doi ani petrecuți la facultate.
Si despre multe altele.

-Avem nevoie de odihna, după tot ce s-a întâmplat azi. Ne vedem mai târziu sa pregătim cina, spune Katie.

Edward ma duce sus și imi zâmbește, a zâmbit pe tot parcursul zilei, după ce a aflat ca mi-am revenit.

-Edward, sunt atât de fericita, spun și nu pot sa nu zâmbesc.

-Greul a trecut, Ava, nu ai voie sa nu fii fericita.

Da, a trecut sau abia începe.
Tocmai a aflat ceea ce simt pentru el, și e destul de ciudat.
M-a sărutat și acum nu vorbim despre asta. Despre ceea ce s-a întâmplat. Nu știu ce sa zic, cum sa ma comport, dar un lucru e clar. Îl iubesc.