Imposibilul devine posibil, dacă ai lângă tine omul potrivit.
Știi, Elian, ce mi-ar plăcea acum?! Să mă plimb cu barca pe lac și să simt cum vântul îmi flutură părul rebel. Să simt mângâierea soarelui pe pielea mea albă, să privesc spre cerul senin și să admir dansul norilor, să mă bucur de aer proaspăt. Să fim doar noi doi pe-o barcă . Ar fi așa frumos, dar unde să ieșim cu toată această pandemie?!
În cele din urmă am reușit să adorm. Și am dormit până pe la unsprezece, aproape de ora prânzului. Am deschis telefonul și aveam un mesaj de la Elian.
Bună dimineața! Sună-mă când te trezești!
Nu am mai stat mult pe gânduri și l-am sunat.
— Bună dimineața, domnișoara insomnii!
— Buna dimineața, tinere domn!
— Ce faci? Ai reușit să mănânci?mă întreabă el.
— Eu, de abia am făcut ochi.
— Perfect! Atunci îmbracă-te și hai la mine. Avem treabă azi!
— Treabă?! Nu vreau să muncesc azi, îi spun posomorâtă.
— Haide! Nu ai plecat încă?
— Stai, domle! Merg să fac un duș, mă îmbrac și vin!
— Bine, bine! Îmi răspunde el parcă puțin nemulțumit de lenea mea.
Mă ridic din pat, îmi fac repede un duș, mă îmbrac cât mai lejer și plec. Am sunat la interfon și a răspuns destul de repede. Când am ajuns în fața ușii, m-a oprit brusc.
— Nu, asta nu este ținuta potrivită pentru ce urmează să facem! Dezbracă-te!
— Tu glumești, nu? Îl întreb eu în timp ce ridic o sprânceană.
— Nu glumesc! Haide, mai stau mult după tine?
— Cum să mă dezbrac aici pe hol?! Ești nebun?! Dacă mă vede cineva?!
— Bine, închide ochii și întră!
Hai că acum chiar că nu mai înțeleg nimic. Mă lasă să intru și mă întoarce cu fața spre ușă.
— Acum poți deschide ochii și dezbracă-te!
Mă conformez fără să pun multe întrebări. Am rămas în bustieră și în boxerii din dantelă. Oare ce aveam de făcut?! Ne apucam de vopsit?!
— Ești pregătită? mă întreabă nerăbdător ca un copil mic care își primise jucăria preferată.
— Mda... niciodată nu am fost mai pregătită!
— Sper că nu îți este rău de mare pentru că astăzi vom servi micul dejun în larg!
Și în timp ce îmi spunea asta, m-a întors cu fața către living. Wow! Nu îmi venea să cred ce văd. Întreaga sufragerie era transformată complet. Cearceafurile albe erau pânzele bărcuței improvizate. Dintr-o saltea făcuse baza bărcii. Pe aceasta era așezată o față de masă albă, pe care stătea bine organizat micul dejun. Pe un videoproiector se reflecta marea și pe fundal se auzeau valurile. Am rămas fără cuvinte.
CITEȘTI
Dincolo de Apus - Volumul I
RomansaCe-ai face, dacă în vreme de pandemie și în plină stare de urgență, când credeai că nimic nu se mai poate întâmpla, te lași convinsă de prietena ta, și-ți instalezi o aplicație de socializare, unde destinul ți-l va scoate în cale, pe cel predestinat...
