Interzis

capitolul 4

Lucy

Im fața mea stătea un bărbat cu o privire pătrunzătoare și cu o infătișare dominantă.
Privirea imi coboară asupra brațelor sale lucrate putin mai târziu pe degetele tale ce erau îmbrăcate în diferite inele.
Nici acesta nu pare să fie mai puțin interesat de prezența mea și brusc simt o atracție nejustificată pentru el.
Să i simt inelele reci pe pielea mea infierbântată in timp ce mă domină dur așa cum cred că i place.
Imi scutur ușor capul și mi autoimpum să mi păstrez cumpătul și să nu adopt comportamentul unei ușuratice.
Așa că, atunci când îmi întâlnește din nou mă asigur că am să aflu motivul pentru care se află aici .
Însă, două brațe se incolăcesc in jurul meu și parfumul pe care am ajuns să l cunosc prea bine îmi inundă nările.
-Devis!
Șuieră printre dinți Dylan iar eu imi redirecționez atenția asupra schimbului lor de priviri tăioase.
Brusc, încep să mă simt inconfortabil.
În momentul în care vreau să mă retrag, oferindu le intimitatea de care aveau nevoie ca să discute, fraza pe care o rostește Devis mă face să rămân pe loc.
-Nici la telefon nu ai fost prea bucuros să mă auzi.
Ii zâmbește iar apoi continuă.
-Credeam că atunci când o sã ne întâlnim fizic, starea ta de spirit o să se schimbe.
-Ai avut dreptate cu un lucru.Starea de spirit mi s a schimbat, devenind și mai proaste decât era azi dimineață.
Clipesc mărunt din ce in ce mai confuză.
-Am să rămân ceva timp prin preajmă așa că aș minți dacă aș spune că nu o să ne mai intersectăm.
Iar apoi trece furtunos pe lângă noi.

Mă desprind din strânsoarea lui Dylan și cu pași mari mă îndrept spre casă.
Eram furioasă, foarte furioasă.
Eram in primul rand supărată pe mine deoarece am avut curajul murdar să am doar pentru câteva secunde gânduri neortodoxe  un alt bărbat iar în al doilea rând pe Dylan deoarece m a mințit .
Apelul telefonic pe care l a primit dimineață nu a avut legătură cu serviciul.

Mâna acestuia o prinde pe a mea atunci când ajung în living.
Mi o smucesc și mi îndrept privirea spre el.
-M ai mințit!
Ii strig in față, nepăsându mi că restul erau martorii crizei mele de furie.
-Nu voiam să ai vreo legătură cu el!
-N aș fi avut dată imi spuneai de la început asta!Dar uite că in aceeași zi ne trezim cu el la ușă!Cine este Dylan?
-Un vechi prieten.
-Și care este problema?Ce aveti de împărțit?
- Nu ți pot spune.
- De ce ?
-Pentru că nu vreau!
Imi aruncă cuvintele in față.
Pentru câteva momente o liniște apăsătoare se așterne între noi.
Își strânge pumnii pe lângă corp iar eu mă abțin cu greu să nu dau frâu lacrimilor pe obrajii mei.
Simțeam nevoia să mi descarc toate aceste sentimente negative ce s au acumulat in interiorul meu atât de rapid.
-Bine!
Ii răspund simplu iar apoi dispar pe scări.

Inchid furtunos ușa in urma mea .
Deschid ușile balconului lăsând aerul proaspăt să intre în încăpere.
Pășesc în acesta și mi presez mâinile de suprafața balustradei.
Privesc natura ce ne înconjoară și pentru câteva secunde mă imaginez in mijlocul naturii, departe de toate probleme ce ar putea înflori .

Dacă nu mi oferă el informațiile pe care le doresc am să le obțin din partea altei persoane.
O idee nebunească inflorește in mintea mea.
Și n am să renunț la ea.

Mă îndrept spre pat cu gândul să mă odihnesc puțin.
Ploapele imi devin grele iar în scurt timp adorm.
Cand mă trezesc sesizez că deja se inserase.
Ușile balconului sunt închise și mă încrunt ușor fiind singura că nu le am închis eu.
Imediat după ce mă dezmeticesc cobor jos.
Mă intersectez cu Tanya ce stătea ghemuită pe canapea cu o cană de ceai între degete vizionând un film.
La cât de concentrată era asupra filmului  eram ferm convinsă că nu o să mi sesizeze prezența însă în următorul moment își ridică privirea spre mine .
Bate usor cu palma lângă ea dându mi de inteles să mă  fac comodă.
-Imi pare rău pentru mai devreme.Nu sunteti obligați să luați parte la dramele noastre .
- Nu ti face griji Lucy.Pana la urmă viața insăși este o dramă.
-Crezi?
-Da, ei bine, in cazul nostru chiar a fost o dramă și presimt că aceasta inca nu a luat sfârșit.Insă nu mă plâng, nu cred că m aș multumi cu o viață monotonă.
-Adica cu o viață simplă?
-Da 
-Dar de cand ne am mutat aici am abordat o viață simplă și n am observat că acest lucru te deranjează.
Chicotește scurt.
-Draga mea, țin să cred că aceea a fost pur și simplu pauza ce ni s a oferit de la întreaga scenetă.
-De restul știi ceva?
Aleg să schimb subiectul discuției.
-Elle și West sunt sus iar Dylan e plecat cu Hase.
-Unde au plecat la ora asta ?
-Au plecat după cearta voastră.
Ridic usor umerii și mi redirecționez atenția asupra filmului pe care îl viziona Tanya.
Aveam nevoie de telefonul lui Dylan și nu l puteam obține daca el nu este acasă.
Așa că am să aștept să sosească acasă și intr un moment de neatenție o să l împrumut pentru câteva momente.
Chiar dacă nu l am văzut de la început, filmul mă captivează și ușor ușor mă desprind de realitate .
Tresar usor urmată de Tanya atunci când ușă se deschide furtunos.
Hase și Dylan pătrund în casă.
Mă ridic de pe canapea și mã îndrept cu pași mici spre Dylan.
Ii cuprind chipul in palme vrând să mă conving că nu a exagerat cu alcoolul.
Era treaz dar arăta epuizat.
Sentimentul de îngrijorare mă inundă așa că îi cuprind mâna în a mea și l conving sa ne îndreptăm împreună spre dormitor.
-Ar trebui să te odihnesti.Arăți mult prea obosit.
Acestea sunt singurele cuvinte pe care li ne am adresat de când s a întors acasă.
Se dezbracă sub privirea mea de haine rămânând doar intr o pereche de boxeri.
Privesc cerul înstelat însă imi simt mâna prinsă și mă trezesc aruncată deasupra lui
Câteva fire de păr imi acoperă chipul dar mâna lui calda și mare mi le îndepărtează iar apoi imi permit să mi l odihnesc in palma sa.

Vreau să cred că tot ceea ce este între noi este iubire, iubire pură.
Dar dacă intervin minciuni între noi, aceasta o să se degradeze cu timpul și nu mi doresc asta.
Am învățat că dacă ți dorești ceva, lupți pentru el.

Eu vreau să lupt pentru iubire.