Interzis

capitolul 25

Lucy

Trec furtunos de repede pe lângă Hase și cobor scările.

-Ce naiba cauți aici?
O intreb pe un ton acid.
-Am venit să discut cu tatăl copilului.
Îmi măresc ochii surprinsă.
-Dacă ai vorbit de două ori cu el asta nu înseamnă că te ia de nevastă așa că renunță la acest impuls.
-Te deranjează faptul că nu tu ești cea care i poartă copilul ?
-Ai noroc că ești însărcinată astfel aș fi șters cu tine pe jos.
O străpung cu privirea și mi strâng mâinile în pumni.
-Lidia!
În același timp ne redirectionăm atenția asupra lui Dylan ce tocmai cobora scările.
-Ți am spus că noi nu mai avem ce discuta.
-Stiu Dylan însă ..
- Nu!
O oprește înainte să aibă ocazia să și termine fraza.
-Nu înțeleg de ce continui cu acest teatru ieftin însă răbdarea mea s a cam consumat Lidia.
-Voiam să ți aduc la cunoștință că o să avem un băiat .
Expir zgomotos.
- Tu o să ai un băiat .
Accentuează Dylan cuvintele.
-Ar fi spre binele tău să ți asumi atribuțiile de părinte.
-Mă ameninți cumva ?

Dylan face un pas spre el.
-Doar te aduc la cunostință cu ce o să se întâmple dacă te încăpățânezi mai departe.
Sunt sigură că publicitatea ar fi mai mult decât încântată să afle că renumitul afacerist a avut o aventură pe care nu a putut să o ascundă din păcate.
-Vrei bani?Fie !
Tună vorbele.
-Vreau să te căsătoresti cu mine.

Liniște.

Câteva secunde se așterne o liniște apăsătoare iar eu simt cum încep să tremur din cauza nervilor.
Impinsă de adrenalina momentului, imi înfig mâna în părul ei roșcat.
Țipătul ei ascuțit este precum lama cuțitului ce străpunge liniștea.
-Ești doar o lipitoare în căutare de bani.
Cu mâna înfiptă adânc în părul ei o împing spre ieșire iar apoi închid ușa zgomotos.

Îmi trec mâinile prin păr iar atunci când îmi îndrept privirea spre Dylan îl observ îngândurat.
- Nu mi spune că te gândești la propunerea ei!
-Dacă s ar afla aș fi ca și terminat Lucy.
-Și daca ai fi de acord, ceea ce este între noi s ar termina!
Ii arunc cuvintele în față.

-Dar dacă nu este însărcinată cu adevărat?
Ne sugerează Hase.
De abia acum devin conștientă de prezența celor din jur.
-Este însărcinată.Dacă te uitai atent, era ascunsă burta ce începuse să se rotunjeasca sub rochia aceea vaporoasă.
In plus, dacă i s a adus la cunoștința sexul copilului cu siguranță are cel putin 10 săptămâni de sarcină.
Ii oferă raspunsul Elle.
-De unde știi atâtea informații?
O întreabă West ce și arcuiește curios o sprânceană.
-Imi doresc copii.
-Iar eu in acest moment imi doresc să dispară din viețile noastre.
Îmi mușc nervoasă buza inferioară.
-Bun, ea vine din Liverpool însă aici unde stă?
Intervine din nou Hase.
-Probabil la un hotel.
Rostește Dylan.
-La cum s a afișat în fața noastră in acea noapte părea că a fost smulsă din lumea ei perfectă iar astăzi este o altă persoană sigură pe ea.
Deci nu prea cred fraților.
Ințeleg, pleci din orașul tău natal pentru un asemenea lucru dar nu ar fi trebuit să se întoarcă a doua zi cel târziu?
De unde știa suma exactă de bani necesară pentru a sta aici.
-Poate a intrat pe un site unde și a făcut rezervare.Așa, ar fi știut de câți bani are nevoie.
Mă adresez lui West.
-Însă strictul necesar?Mâncarea ca de exemplu?Nu ar fi știut și nu s ar fi descurcat dacă nu avea pe cineva aici.
-Vrei sa spui că e cineva in spatele acestei tărășenii?
- Mai mult ca sigur.
Astfel, se justifică și faptul că a știut de mica escapadă a lui Dylan dar și unde ne aflam.

Brusc, în minte mi se strecoară ultimele cuvinte rostite de Devis înainte să părăsească camera de hotel.

-N am terminat o cu tine Dylan!

-Dacă cel care trage sforile este Devis ?
Mă aud rostind.
-Orcine ar fi, trebuie să aflăm. Este o singură cale care este pe deasupra și cea mai rapidă.
Însă, nu o să ți placă să auzi asta Lucy.
- Nu!West să nu cumva..
-Trebuie să i fac jocul.
Mă întrerupe Dylan.
Îmi întorc lent privirea spre el și simt cum lacrimile mi se adună în colțul ochilor dar le înlătur rapid.

Gândul ca el să fie în compania ei mă distruge.
Gândul că eu am să trebuiască să păstrez distanța mă inneacă.
Gândul că o să doarmă în același pat mă face să mi pierd răsuflarea.

-Ce se petrece aici?
Glasul cristalin al Tanyei îi fac să și deslipească privirea de pe mine.

Mă îndrept spre grădină iar atunci când razele soarelui imi ating chipul inspir profund.
Îmi închid lent ploapele și mă las mângâiată de căldura emanată de soare.
Simt cum degetele imi sunt impleticite cu altele astfel sunt nevoită să mi deschid ochii.
-Știi că doar pe tine te iubesc, nu?
-Nu mai sunt sigură de nimic acum.
- Ce vrei să spui?
-Că nici măcar nu stiu ce mai suntem noi Dylan.
-Sentimentele mele pentru tine au rămas la fel de puternice Lucy.
-Am obosit.Mă simt atât de obosită încât cred că cel mai bine e să păstrăm distanța.
Îmi retrag mâna din a sa .
- Nu poți să mă săruți pentru ultima dată înainte ca ea sa vină în casa noastră.
Nu poti face dragoste cu mine in patul in care urmează să ți petreci noptile cu ea.
-Dar nu o să se întâmple nimic între noi.
Nu a fost si nici nu o să fie ceva între mine și Lidia!
-Dar eu am să fiu singură intr un alt pat.
Te rog să nu mi faci asta !