Interzis

capitolul 33

Lucy

Imi deschid ploapele cu greu și mă simt slăbită.
-Bun, te ai trezit.
Imi ridic privirea și l zăresc pe Devis .
-Ar cam trebui să te hidratezi, ai pierdut destul de mult sânge .
Desface dopul unei sticle și o îndreaptă spre buzele mele însă imi întorc capul, refuzând.
-Cum vrei.
Scanez repede încăperea si realizez că sunt în pivnița casei.
-Ce naiba caut în pivniță?
-Unde aș fi putut să te duc?
-Dar de ce dracu a trebuit să mă aduci aici !
Incerc să mi smucesc mâinile însă realizez că sunt legate.
Eram pozitionată pe un scaun cu picioarele și mâinile legate strâns cu sfoară.
-Ar fi trebuit să mă ucizi atunci când au avut ocazia Lucy.
-Ai ucis o pe Lidia!
Ii arunc cuvintele în față.
-N a fost intenționat, a fost o victimă colaterală.
-Cum poti vorbi atât de degajat!Ai curmat viata unul copil ce nici nu se născuse!
-A fost vina ta!
Ridică de această dată tonul .
-Ar fi trebuit să mă lași să l impușc pe Dylan !
Pufnesc .
-Esti un psihopat!
-Poate că sunt.
Se apropie din nou de mine .
Imi ridică bărbia cu două degetele .
-Iar acum ești pe mâinile acestui psihopat.
-Nu o sa scapi și de această dată.Tu esti singura persoană ce ar vrea să mi facă rău.
I ai condus direct la tine .
-Și crezi că nu asta am vrut?
Imi arcuiesc o sprânceană.
-Am să ți ucid marea iubire sub proprii ochi.
Clipesc mărunt și încep să mă zbat atunci când realizez că se pregătește să plece .
Sfoara ajunge să mi rănească încheieturile și incep să țip frustrată de întreaga situație.

Simt sângele uscat ce s a lipit între timp de părul meu dar și de o mică porțiune de frunte.

Înconjurată de o liniște apăsătoare, gândurile mele isi intensifică zgomotul ce mă împiedică să le ignor, să nu le dau ascultare.

Imi întorc privirea și zăresc o oglindă lungă așezată pe peretele din stânga mea .
Imi privesc chipul obosit și murdar .

Cine sunt ?
Sunt doar un nume inscripționate pe o hârtie sau mai mult de atât ?
M am mințit în tot acest timp deoarece imi era teamă să aflu cine sunt cu adevărat?
M am prefăcut în acest timp sau am incercat să par persoana de care ar avea nevoie singurii oameni  la care țin?
Imi era teamă ca nu cumva să  dezamăgesc și să rămân din nou, singură.

Amintirile dureroase ce le am ascuns în tot acest timp si au făcut din nou apariția și din cauza cantității de sânge pierdută.Mă trezesc în acea cameră singură, cuibărită pe acel pat unde trecusera nenumărați bărbați.
Singură și abandonată.

Ce se află dincolo de reflexia din oglindă ?

Îndepărtez aburul ce se așezase tăcut pe mica oglindă și mi zăresc chipul incercănat iar privirea imi poposește asupra liniilor roșii ce rămăseseră pe trupul meu in urma frecării excesive.
Acea piele roșie imi aparținea, nu fusese atinsă de niciun bărbat libidinos ce intra pe acea ușă.

Există ceva mai profund decât un chip șters cu o privire rece ?

Da, există.
Iar acest lucru îi datorez lui Dylan .
Amalgamul de sentimente ce a venit la pachet cu acest bărbat misterios m a făcut să cred că nu mă pietrificasem complet, nu mă pierdusem...complet .

Sunt zeci de întrebări de unde nu stiu sa le culeg răspunsuri.
Nu știu pe ce cărare să mă îndrept ca să mă cunosc pe mine, pe cea care sunt cu adevărat.

O adolescentă rănită, abandonată.
O ucigașă cu sânge rece.
O luptătoare.
Cea care și ar da și ultima suflare pentru omul iubit .
O persoană ce și a ucis sentimentele, rămânând doar o carcasă goală.
O femeie ce tânjește după afectiune, după un final ca n basme.

Cine dracu sunt eu?
Am nevoie de acest răspuns.
Am nevoie să știu.
Nu mai pot continua să fiu  compusă doar din bucăți, resturi.
Trebuie să mă eliberez din ghearele trecutului odată pentru totdeauna.
N am să mai fug de el, n am să mă prefac că am încheiat toate socotelile cu el.

Imi las capul ușor pe spate .
În tot acest amalgam de gânduri, unul singur este clar, scrijelit parcă cu propria suferință.

Unele persoane merită să moară .

Ușa se deschide din nou iar o pereche de pași greoi coboară pe scările șubrede din lemn .
Imi îndrept capul și întâlnesc silueta impunătoare a lui Devis.
-Trebuie să mănânci ceva.
De abia acum observ punga de carton din mâna sa.
-Nu mi este foame.
-Nu te mai încăpățâna Lucy!
-Dacă nu ți ai dat seama, am ambele mâini legate și în niciun caz n am să te las pe tine să mă hrănești .
Oftează nervos.
Rămânem într o tăcere apăsătoare câteva secunde .
Lasă punga să atingă podeaua rece și se îndreaptă spre mine .
Dintr o simplă mișcare taie frânghia cu care mi au fost legate mâinile.
-Dacă ai să încerci ceva, n am să evit să folosesc ăsta .
Iar în fața mea apare lama unui briceag.
-Am înțeles.
Imi aruncă punga in poală .
A cumpărat niste gofre belgiene cu vanilie.
Tot în punga am gasit un set de ustensile din plastic.
-N ai fost indeajuns de drăguț încât să mi aduci și o cafea ?
-Nu întrece măsura Lucy.
-N am unde pleca inteligentule.
Mormăie câteva cuvinte pe care nu reusesc să le înțeleg iar apoi îl observ cum se îndreaptă spre scări.
-Iti aduc și o nenorocită de cafea dar după aceea dacă mai ai ceva de obiectat am să ți astup gura aia cu bandă adezivă.
Dau afirmativ din cap iar acesta dispare din aria mea vizuală.
După ce aud ușa cum se închide în urma lui, abadonez micul dejun lângă piciorul scaunului.
Slăbesc strânsoarea picioarelor mele iar apoi imi pescuiesc micul dejun de pe podea .

Nu l subestimez pe Devis și în niciun caz nu este prost.
Cu siguranță se află în bucătărie pregătind respectiva cafea.
Dar nici eu nu mă las mai prejos.