Interzis

capitolul 15

Lucy

O tăcere apăsătoare se așterne între noi.
Nu mi adresează niciun cuvânt și își îndreaptă mâna spre buzunarul de la spate al blugilor de unde pescuieste un pachet de țigări turtit.
Scoate din acesta ultima țigară și o aprinde degajat.
Fumul innecăcios ii părăsește la scurt timp buzele.

-Nu sunt îndrăgostit de tine dacă la asta te ai gândit.
Râd, dar nu e râsul meu.
-Oh te rog, nici in cele mai negre scenarii nu te aș vedea pe tine îndrăgostit.
-Dar recunosc că m aș culca cu tine.
-Din păcate nu ai această șansă.
-Deocamdată.

Abandonez conversatia îndreptându mă spre ușile balconului mic pe care le deschid larg.

-Unde dorm in această noapte?
-Aici.
-N am să dorm in același pat cu tine!
-Stai liniștită, am să mă furișez în altă cameră.

După ce trage si ultimul fum din țigară, striveste restul țigării de suprafața de sticlă a scumierei a cărui prezență nu am sesizat o.

-Noapte bună arțăgoaso!
Replica acidă pe care doream să i o ofer rămâne blocată în gât atunci când Devis își presează buzele de obrazul meu.
Părăsește imediat încăperea lăsându mă confuză.

Intr un final reușesc să adorm lăsând în continuarea ușile deschise ca să pătrundă în dormitor adierea ușoară dar răcoroasă a vântului.

Razele soarelui se plimbau jucăușe pe chipul meu obligându mă să mi deschid ploapele grele.

Fac un duș rapid iar apoi mă schimb cu o pereche de blugi rupți , puțin largi pe picior iar in partea de sus un maieu simplu, alb ce se mulează frumos pe pieptul meu.
Imi prind părul intr un coc dezordonat iar apoi mă îndrept spre bucătărie cu gândul să mi pregătesc o cafea.

Scările gem ușor sub tălpile mele iar nările imi sunt inundate de aroma imbătătoare a cafelei și zâmbesc.
Însă intensitatea zâmbetului meu dispare atunci când îl întâlnesc pe tatăl lui Devis.
-Bună dimineața!L ați văzut pe D..soțul meu ?
Mă corectez la timp .
Acesta își ridică privirea spre mine și mi zâmbește dar nu este unul dintre zâmbetele acelea contagioase sau pline de căldură ci unul ce prevestește numai probleme.
-Nu, bănuiesc că nu s a trezit.Dar n ar trebui să știi asta ?Doar ești soția lui și împărțiți același dormitor.
-Devis nu era lângă mine atunci când m am trezit și n am auzit apa curgând așa că am presupus că s a trezit înaintea mea.
-Bună încercare.
-Mă scuzați?
-Nu o face pe proasta.Credeai că nu o să mi dau seama că femeia cu care mi am tras o nu ai fost tu?Te așteptai să am bagajele împachetate și gata de plecare?
Nu i ofer niciun răspuns .
Corpul imi devine ridic dintr o dată.
-Nu ți face griji.In comparatie cu tine eu țin cont de promisiune pe care le fac.
Se ridică de la masă apropiindu se de mine cu pași lenți dar calculati.
Atunci când îi simt respirația pe obrazul meu o stare de greață imi învăluie intreg corpul
-Am să mă asigur că aceste zile o să fie chinuitoare pentru tine.
-Pleacă imediat de lângă ea !

Ne îndreptăm amândoi privirile spre Devis ce trântește in urma sa ușa de la  intrare.
Se aproprie de noi fulgerător de repede.
Nu am timp nici să clipesc deoarece în următoarea secundă Devis ii prinde in pumni gulerul tatălui său.
-Ce naiba e cu tine ?
Il întrebă cu dinții încleștați.
-Calmează te fiule.Voiam să mă conving că este potrivită pentru tine și că are gânduri serioase legate de această căsnicie.
-Pe naiba!Nu uita că sunt fiul tău!Sânge din sângele tău așa că nu incerca să mă aburești cu trucurile tale ieftine!

Asist la această scenă îngrozită.
Nu mi pot deslipi ochii de pe cei doi bărbați .
-N ai să primești acțiunile firmei!Nici dacă ar însemna să mă răscolesc în propriul mormânt !
-Cu siguranță!O să le oferi unui idiot ce ar face orice i ai spune pentru o sumă generoasă de bani dar ți am luat o înainte dragul meu tătic.
-Ce naiba îndrugi acolo ?
-M am ocupat de fiecare angajat ce ar fi putut să ți preia fără prea multe probleme acțiunile.Nu uita că în această lume banii vorbesc!

Țip scurt atunci când pumnul tatălui său face contact cu chipul acestuia.
Devis se retrage câțiva pași în spate și îi zâmbește victorios.
-Ne revedem curând ca să semnez actele dar până atunci ieși dracu afară din casa mea!
Ultima parte o rostește pe un ton ridicat.
Bărbatul mai in  vârstă decât noi părăsește bucătăria.
-Ești bine ?
Il intreb cu adevărat îngrijorată.
-Nu am pățit nimic grav Lucy, stai liniștită.
-E numai vina mea..
Nu apuc să continui deoarece niste pași greoi ne atrag atenția.
Il privim în timp ce se îndreaptă furios spre ușa iar apoi dispare din aria noastră vizuală.
Devis își redirecționează atenția asupra mea.
-Nu a fost vina ta!N ar fi trebuit să te amenstec in tot rahatul ăsta.N ar fi trebuit să intru în jocul lui prostesc dar la momentul respectiv era singura variantă posibilă.
Ii zâmbesc înțelegătoare.
Eram pe punctul de ai inapoia verigheta însă palma sa caldă se așează deasupra degetelor mele.
-Nu. Păstreaz o.
-Ești sigur ?
-Măcar așa îți pot multumi pentru că ai fost de acord cu toată șarada asta.
Sau accepti și un sărut ?
Își arcuiește o sprânceană curios.
-Mă duc să mi așez puținele haine in bagaj.

Revin la scurt timp cu mica geantă in mână.
-Pa Devis!
Își sprijină spatele de perete și își încrucișează brațele la piept.
-Ne mai auzim Lucy.
Mă îndoiesc.
Însă nu i ofer glas acestei fraza.

Mă indrept zâmbind spre casă.
Este încă devreme așa că mă aștept să i găsesc servind micul dejun fiind de abia ora 9 a.m
Însă mă incrunt usor atunci când sunt întâmpinată de o liniște aproape sumbră.
Las geanta să atingă podeaua .
Scanez încăperea însă nu zăresc niciun  chip familiar.
Mă indrept spre bucătărie cu gândul să mi pregătesc o cafea

Tresar ușor atunci când se face auzită o pereche de pași.
Mă întorc lent fiind sigură că este unul dintre prietenii mei însă în următoarea secundă imi măresc ochii la vederea chipului familiar și după care am tânjit in aceste zile.
Un singur nume imi scapă printre buze
-Dylan.