Interzis

capitolul 26

Lucy

Își așează mâinile pe talia mea iar sânii mei ajung presați de pieptul său.
-Oferă mi acest sărut.
Clipesc mărunt iar privirea imi coboară involuntar spre buzele sale.
-Nu se poate.
Ii raspund iar apoi înghit în sec.
Imi așez mâinile pe umerii săi cu gândul să l îndepartez însă nu reușesc.
- Nu degeaba se spune că ochii sunt oglinda sufletului.
-Dylan te rog..
- Știu că ți dorești și tu asta..
Nu mai am timp să i ofer un răspuns deoarece își presează buzele de ale mele.
Își trece limba peste buza mea inferioară și l las să pătrundă în lăcașul meu.
Își așează mâinile pe posteriorul meu iar pe ale mele le inconjor in jurul gâtului său.
Un suspin ii părăsește buzele iar eu simt cum obrajii încep să mi ardă.

Când ne despărțim, amândoi respirăm greoi.
Ne atingem ușor vârfurile nasurilor iar atunci când îmi trec usor limba peste buze cu scopul de a le umezi eram sigură că urmează un alt sărut.
Iar de această dată n am mai protestat deoarece îmi doream asta la fel de mult.

Tanya nu a fost prea încântată de decizia pe care am luat o și o înțeleg.
Ultima dată a avut dreptate în legătură cu rolul meu de soție falsă iar Lidia este printre ultimele persoane pe care ar dori să le vadă zilnic.

-Ești sigură că nu vrei să pleci mâine dimineață?De abia ce te ai intors.
Mi se adresează Elle.
-Este in regulă fetelor.
În plus, o să fiu plecată doar o săptămână iar apoi lucrurile o să revină la normal.
-Să sperăm.
O aud mormăind pe Tanya.
-Ar trebui să te duci sus să te odihnești Tanya.Incă nu ți a trecut complet răceala.
- Nu ți face griji, am să stau toată săptămâna închisă în dormitor  spre binele ei.
Chicotim toate trei.
-Vă astept intr o seară la mine.
-Fii sigură că o să venim.
Le cuprind pe rând în brațe iar apoi inșfac geanta de pe podea.

Nu am avut ocazia de a despacheta asa că am mai adăugat câteva lucruri in bagajul deja pregătit .
Aveam de gând să l rog pe West să mă ducă la hotelul unde urmează să stau în acestă săptămână însă Dylan s a împotrivit.
A insista ca el să fie cel care mă duce.

Îmi flutur mâna prin aer spre West și Hase iar apoi părăsesc casa.
In mașină mă aștepta deja Dylan.
Arunc geanta pe bancheta din spate a mașinii iar eu ocup scaunul pasagerului.

Nu ne am adresat niciun cuvânt pe întreaga durată a drumului.
Muzica a fost singura ce s a făcut auzită în vehicul și eram recunoscătoare pentru acest lucru.

Dylan imi face semn să intru eu prima in camera de hotel.
Scanez dintr o privire încăperea și eram mai mult decât mulțumită.
Predomina nonculoarea alb.
Pe partea stângă, tăblia patului matrimonial era lipită de perete .
În stânga, respectiv dreaptă lui se aflau două noptiere mici albe ce găzduiau la rândul lor niște lampe.
Peretele ce dădea spre stradă era din sticlă și erau așezate două perdele.
Cea crem era mai groasă la material decât cea albă cu scopul de a păstra cel mai probabil intimitatea camerei.
Iar în partea dreaptă era așezată o masă albă, înaltă, lungă și subțire.
Deasupra ei se odihnea o oglindă rotundă ce avea rama intr un model frumos și delicat.
În stânga mesei se afla o altă ușă ce ducea in baie iar în dreapta ei se afla un scaun de un crem deschis.
Pe acelasi perete unde se afla ușa principală era așezat un dressing de o dimensiune mică, alb .

Îmi redirecționez atenția asupra lui Dylan.
Câteva secunde doar ne privim.
-Promite mi că n ai să o lasi să te atingă.
Mă aud rostind și mi plec privirea rușinată.
In situația în care ne aflăm, ultimul lucrur ce ne ar lipsi ar fi gelozia mea.
Însă, Dylan imi ridică bărbia cu două degete de ale sale .
-Promit.
Rostește hotărât iar apoi mă cuibăresc la pieptul lui intr o îmbrățișare.

După plecarea lui m am ocupat de despachetat.
Am reusit să adorm putin iar atunci când m am trezit am constatat că deja se înnoptase.
Sentimentul de anxietate mă cuprinde brusc astfel îmbrac in grabă o bluza de trening cu gândul să mă îndrept spre cel mai apropiat magazin.

Am cumpărat o sticlă de vin demisec.
Nu am vrut să hoinăresc prea mult pe străzi chiar dacă adierea ușoară a vântului era camaradul perfect pentru o plimbare.
Clătesc unul dintre paharele cu picior ce erau așezate pe masa albă și l umplu apoi cu vin.

Nu înțeleg de ce soarta ne dorește atât de mult despărțiți.
Suntem două suflete ce s au găsit întâmplător iar mai apoi au realizat că sunt pereche.

Persoana iubită mereu o să devină cea mai ascunsă slăbiciune a ta.
Orice ai face tot ai să tresari ușor atunci când ai să i auzi numele rostit de altcineva sau ai să o cauti cu privirea.
Gândul o să ți zboare tot la ea neținând cont de încercările tale pe timpul zilei de a ascunde acest dor nebun.

Atunci când suntem conștienti de slăbiciunile noastre devenim vulnerabili.
Atât de vulnerabili încât dacă ți ai vedea persoana dragă in genunchi, ai inngenunchia și tu cât ai clipi.

Nu puteam fugi la nesfârșit de slăbiciuni.
Să îndepărtăm la nesfârșit persoanele din jurul nostru.
Să purtăm în aceeași zi masca indiferenței.
Pentru că obosim iar la finalul zilei realizam absența acelei persoane in viața noastră.
Este absolut in regula să fim vulnerabili.
Este absolut in regula să simțim.

De aceea umplu din nou paharul.

Pentru că în acest moment simt prea mult .