Interzis

capitolul 27

Dylan

-Iți accept propunerea.
Rostesc în timp ce învârt paharul între degete.
Îmi așez telefonul mai bine la ureche iar atunci când îi aud grasul Lidiei mă strâmb involuntar.
-Știam că ai să faci alegerea corectă.
-Nunta o să aibă loc la sfârșitul acestei săptămâni.
Vreau să fie restrânsă ca să înnăbușim orice șansă de a deveni publică.
-Sunt de acord.Scumpa ta iubită a iesit  din cadru?
-Da.Poti in această după amiază să te muți aici.
-Atunci rămâne să ne vedem dragul meu.
Inchei apelul telefonic și trântesc telefonul de suprafața mesei.

-O să trecem și peste asta.
O aud rostind pe Elle.
-Sper doar să nu ajung până în punctul în care să mă căsătoresc cu ea pe bune.Problema asta mi ar mai lipsi.
-Cum facem să l atragem aici pe Devis fără să i trezim suspiciuni?
-Am să i trimit un mesaj prin care am să l invit la nuntă.Ăsta o să fie gestul ce o să l facă să creadă că vreau să repar prietenia dintre noi.
Am să i spun atunci când ajunge că viitoarea mea soție este Lidia, nu Lucy.
-Iar după aceea ?
Oferă zgomotos
- Nu știu.Lucrurile o să decurgă în funcție de reacția lui.

Restul orelor se scurg furtunos de repede pentru mine deoarece la ușă își face apariția Lidia.
O conduc spre o cameră de oaspeți însă atunci când îi deschid ușa larg, pufnește nemulțumită.
-Care i problema ?
O intreb pe un ton tăios.
-Credeam că o să împărțim același dormitor dacă tot suntem viitori soți.
-Să ți reamintesc faptul că m ai forțat să fac asta ?
-Ai să te obișnuiești cu ideea.
-Și daca n am chef să o fac ?
-Timpul o să se scurgă foarte greu.
Îmi zâmbește iar eu simt nevoia să lovesc ceva.
În schimb inșfac cele două genți pe care le a adus cu ea și le arunc in interiorul camerei.
Mă întorc spre ea și îi zâmbesc batjocoritor.
-Poate ai reușit să mă forțezi în privința unui lucru dar nu ai să deții controlul casei mele.
Accentuez ultimele două cuvinte iar apoi dispar din aria ei vizuală.

Îmi trec o mână prin păr, nervos.
Cobor scările cu pași apăsați și mă îndrept spre bucătărie.
Golesc dintr o inghițitură un pahar plin cu apă.

Scenele de ieri alături de Lucy mi se tot derulează în minte.
Săruturile noastre dar și îmbrățișarea ce m a zdruncinat cel mai tare.

Sunt smuls din gândurile mele de două mâinile ce mi se plimbă pe piept in voie.
Mă întorc iar privirea mi se intunecă atunci când o zăresc pe Lidia.
- Ce crezi că faci?
-Te ajut să te obișnuiești mai repede cu noua schimbare din viața ta.
Își mușcă buza inferioară iar apoi trasează o linie cu unghia lăcuita de a lungul pieptului meu.
Îi prind incheietura mâinii iar apoi o trag mai aproape de mine.
I se poate citi încântarea de pe chip .
-Nu sunt interesat.
Rostesc cu dinții încleștați iar apoi o îndepărtez de mine.
Pufaie nemulțumită.
-De ce nu recunoști dracu că nu eu sunt tatăl copilului!
-Și dacă aș face o te ar face mai fericit ?
Râd ironic .
-Bine.Tatăl copilului este ginecologul meu, nu tu .
-Atunci de ce nu te cari la ginecologul tău?
-Pentru că sunt în joc mulți bani.
-Iar atunci când am vrut să ți ofer bani de ce ai refuzat?
-Și unde mai era distracția?
-Să înțeleg că dragul tău ginecolog nu vrea să suporte consecințele faptelor sale ?
-Este căsătorit.
-Iar tu te ai culcat cu un bărbat însurat.
Rostesc cu dezgust.
-Nu toți avem o viață perfectă ca a ta !
-Cine a spus că i perfectă ?Nu a fost niciodată așa și am ajuns unde sunt acum prin multă muncă.
Iar atunci când totul își intrase pe făgașul normal ai apărut tu!
Îndrept amenințător degetul arătător spre ea.
-Așa că scutește mă!Dacă l ai fraierit pe unu' însurat asta nu inseamna că toți bărbații ce o să ți iasă în cale o să ți cadă la picioare.

Pufnește nervoasă iar apoi părăsește bucătăria.
Înjur în barbă și încerc să mă calmez însă nu reușesc așa că deschid frigiderul și inșfac o doză de bere neagră.
Atunci când pătrund în living le zăresc pe fete pregătindu se de plecare.
Îmi arcuiesc o sprânceană curios.
-Unde plecați ?
-Mergem la Lucy.
Îmi răspunde Elle.
-Este bine ?A pățit ceva ?
Le întreb alarmat.
-Calmează te Dylan. Totul este in regulă doar că aseară i a ținut companie o sticlă de vin și credem că ar fi mai bine să nu urmeze a doua sticlă.
Mă informează Tanya.
Încuviințez din cap scurt.
Aștept ca ușa să se închidă în urma lor înainte să înaintez spre grădină.

Mă așez pe unul dintre scaune și deschid doza de bere.
Iau o înghițitură și îi caut pe băieți cu privirea însă nu i zăresc.

Nevoia de ea este urletul pornit din adâncul sufletului dar care nu mi părăsește buzele.

Din momentul în care am realizat că am sentimente pentru Lucy, vedeam în ea viitorul.
O vedeam alături de mine și peste zece ani.
Era genul de fată lângă care aș fi trecut prin toate.
Să fim genul acela de iubire la care toți visează și n am crezut nicio clipă că va fi ușor.
Este greu, a dracu de greu, dar pentru ea am să fiu puternic.
Pentru că ea pentru mine este totul.