Interzis

capitolul 2

Devis

Ușa grea de fier a celulei se deschide acompaniată de un scârțâit scurt.
Imi ridic privirea și observ doi gardieni.
Unul dintre ei, înalt, cu o barbă scurtă înalță o hârtie iar apoi începe să strige mai multe nume.
Plictisit, imi dau ochii peste cap.
Mi am pierdut de mult speranța că am să părăsesc curând acest loc însă, în următorul moment, imi aud numele .
Mă ridic dintr o mișcare din patul in care eram tolănit.
După plecarea celor doi bărbați, restul colegilor din celulă se apropie de mine felicitându mă că am să plec im sfârșit din închisoare.

Imi strâng repede lucrurile, fiind puține la număr.

Clipesc mărunt și mi ridic mâna spre chip deranjat de razele soarelui.
Imediat după ce părăsesc clădirea ce mi a fost cămin luni intregi, imi clătesc privirea cu împrejurările.
Privirea imi poposește asupra prietenilor sau familiilor ce i așteaptau pe bărbații ce au fost eliberați in acesta zi, alături de mine.
Însă, pe mine nu mă așteaptă nimeni.
Imi trec o mână prin părul des și pornesc din loc.

Ajung destul de târziu acasă deoarece am preferat să parcurg drumul pe jos bucurându mă până la urmă de libertate.

Am zăbovit sub duș iar apoi mi am pregătit o cafea.
N am mai băut una de foarte mult timp.
Bateria telefonului era moartă asa că l am băgat la încărcat cu gândul să l apelez pe vechiul meu amic, Dylan.
După acea noapte nu m a mai căutat și nici eu nu m am obosit să o fac deoarece mă focusam asupra afacerii care însă, s a dus pe apa sâmbetei.

Strâng cu putere cana între degete atunci când îmi amintesc cât de idioți au putut fi vechii mei angajati încât să le scape o fata printre degete.

As fi vrut să mă mai bucur putin timp de cafea, însă pofta mea pentru ea m a facut să o termin din doar trei guri.
Inșfac telefonul între degete și l apelez pe Dylan dar sunt surprins atunci când mă intâmpină căsuța vocală.
Curios, mă decid să i fac o vizită.
Poate o să fie drăguț și o să mi ofere și ceva de băut in cinstea eliberării mele .

Mă îmbrac cu o pereche de blugi negrii și un tricou de aceeași nonculoare.
Imi ascund părul sub o șapcă.
Inșfac cheile și plec, inchizând zgomotos ușa in urma mea.

N am să mă obosesc să revin la vechea mea înfățișare.
M am obisnuit cu aceasta și sincer să fiu, mi se potriveste mai bine .
Am căpătat o barbă deasă, închisă la culoare ce mi ajunge putin mai jos de bărbie.

Nu mi pot ascunde uimirea atunci când în prag mi se afișează o femeie insărcinată cu un păr lung lăsat pe spate.
Iși mângâie ușor burta proeminentă și mă privește răbdătoare.
-Vă pot ajuta cu ceva?
-Imi cer scuze, credeam că în această casă locuiește și n acest moment un vechi prieten.
-Cred că vă referiți la bărbatul ce ne a  vândut casa.
-Știți câteva detalii despre el?Orice ?
-Singurul lucru pe care l știu e că a părăsit țara împreună cu iubita lui.
-Multumesc mult și mă scuzați de deranj!
Mă întorc pe călcâie și pășesc apăsat spre mașină.

Trântesc portiera și mi odihnesc chipul in palme.
Deci pană la urma exista o femeie ce a putut să l liniștească pe Dylan.
Interesant.
Însă, sentimentul de furie mă acaparează la scurt timp.
Pun mâna pe telefon cu gândul să sun o singură persoană ce mi ar fi de foarte mare ajutor.
-Salut!Aș vrea să mi oferi toate informatiile despre Dylan pe care le poti obtine in cel mai scurt timp.
Mersi.

Introduc cheia in contact și în scurt timp aud motorul cum prinde viață.
În urma mea rămâne doar un nor de fum, des și innecăcios.

Seara, acoperit doar de un prosop ce mi atârna pe șolduri și cu gândul să vizionez un film aud cum telefonul prinde din nou viață.
Durata apelului telefonic este scurtă, oferindu mi toate informatiile de care aveam nevoie.
După ce las pixul lângă foaia unde aveam notat actualul număr de telefon al lui Dylan deschid ușa frigiderului și inșfac o doză de bere.
O bună bucată de timp n am să fiu nevoit să lucrez având tot câștigul  de pe urma fetelor in interiorul seifului din biroul meu.

Am fost luați prin surprindere de către polițisti in ziua arestării mele.
Fetele își așteptau cuminți clienții iar eu mă aflam în compania unei domnișoare ce i făcea plăcere să practice prostituția.
Zarva acompaniată de țipetele fetelor m au făcut să o abandonez pe doritoare și să aflu ce se întâmplă.
Însă, m am trezit incătușat și condus spre una dintre mașinile de poliție.

Mi am propus ca a doua zi să l apelez pe vechiul meu prieten .

Privesc lichidul maroniu din cană in timp ce mi duc telefonul la ureche.
-Alo?
-Aceeasi voce groasă și misterioasă.
-Devis?
-Chiar eu.Mi ai rănit sentimentele să știi
- Ce vrei ?
-Să revină totul așa cum a fost o dată.
- Nu se poate!
- De ce Dylan ?
- Nu contează.N am de gând să revin in țară, nu am de ce.
-Deci eu nu sunt un motiv intemeiat .Am inteles
-Știi că nu am vrut să zic asta!
-Nu i problemă Dylan.Dacă nu vii tu, am să vin eu.
-Devis să nu îndrăznești!
-Am niște nelămuriri care te au pe tine in prim plan.
-Iți pot oferi răspunsurile și la telefon !
-Și unde ar mai fi distracția ?

Nu i mai astept răspunsul, punând capăt apelului  .
Sunt tare curios să aflu ce mi ascunzi dragul meu Dylan!