~A
"" Ma ridic din pat, trezit de blestematele raze de soare. Imi scarpin umarul si strig numele persoanei pe care o iubesc mai mult decat orice pe lume. Strig apasat si ies pe usa masiva.
- Theo?
Colind fiecare camera a conacului in cautarea iubitei mele, dar, din pacate, nu o gasesc nicaieri. Privesc trist spre scarile ce duc la primul etaj si lovesc cu putere peretele, aseara ne-am certat foarte rau si mi-e frica sa nu fi plecat. Intru in ultima camera de pe coridorul acestui etaj si apas clanta, cu o anumita retinere, aici ne-am incheiat cearta. Ceea ce ma deranjeaza foarte tare este faptul ca nu-mi aduc aminte ce am facut aseara, doar ca ne-am certat si atat, apoi negru. Gandurile imi sunt zdruncinate de sentimentul de greata care ma cuprinde si ma face sa-mi pierd echilibrul, un puternic miros de sange invaluia toata incaperea. Am cautat cu privirea sursa mirosului, aceasta fiind dulapul, pe usile caruia se prelingea sangele de un rosu superb. M-am ridicat in picioare si m-am apropiat temator de piesa de mobilier, in care am aflat, abia dupa ce am deschis larg usile vechi, ca se afla cadavrul scumpei mele iubite, Theo. Am cazut in genunchi si am inceput sa plang cu disperare. Am apelat in cele din urma numarul ce-mi facea legatura cu politia, intr-o ora acestia facandu-si aparitia in curtea conacului.
- Ati gasit-o asa? a intrebat barbatul, privindu-ma suspicios.
- Da, era inghesuita in dulap! am spus trist privind spre cadavrul dus de patru barbati la ambulanta.
- Domnule, tin sa va anunt ca nici in incapere si nici pe cadavru nu exista urme de amprente! Nu cred ca s-ar putea mutila in acest hal, de una singura!
Dupa inca cinci intrebari, politistii au plecat lasandu-ma singur cu amintirea iubitei mele dragi. Am intrat in casa si am simtit cum sangele imi ingheata in vene, in fata mea era silueta ei. Privirea sa si ranjetul diavolesc m-au facut sa constat ca nu era ea, era spiritul ei.
- Iubitule, ne vom juca! Am ascuns zece copii, in camere diferite, daca in douazeci de minute nu-mi gasesti medalionul pe care aseara l-ai aruncat cu nepasare in una din camere, toti copii vor muri! a spus zambind, admirandu-mi groaza de pe chip.
- Esti...
- Poftim?
- Esti spiritul ei?
- Oh, iubitule, timpul trece tic-tac, eu copiilor le voi veni de hac! cantecul acesteia m-a infricosat.
Am inceput sa fug cu disperare spre camerele din conac, in cautarea medalionului sau. Inima mi se frangea de fiecare data cand intram intr-o camera si gaseam cate un copil care tipa disperat dupa ajutor. Minutele au trecut mai rapid decat crezusem, apoi i-am auzit rasetul si vocea.
- Iubitule, timpul a expirat! Vino jos, acum!
Am coborat cu frica scarile pentru a intalni silueta imbracata intr-o rochie alba, parul sau negru era lasat liber pe spate si ochii sai caprui erau infectati cu ura. Nu mai era iubita mea.
- Vino! Sa-ti arat cum acesti copii vor muri din cauza ta!
Am urmat-o si am vazut cum fiecare copil moare torturat, plangand si implorandu-ma sa-l ajut. Când a ucis ultimul copil, am coborat jos, unde pe covor era un cerc perfect format din fantomele bietilor ciopii.
- Carter, de azi, vei locui cu mine si cu acesti copii!
Acea dimineata inca imi bantuie mintea, sper ca intr-o zi voi afla de ce Theo imi face toate astea. Eu nu i-am facut nimic rau, niciodata! ""
Privirea ei o cauta pe a mea, dar eu eram prea absorbit de ceea ce scriam in jurnal.
- Carter, ce e acea agenda? unghiile sale imi mangaiau pielea sensibila a incheieturii, lasandu-mi urme albe.
- E doar o agenda! spun sec si o privesc dezgustat.
- Ok, vreau sa mi-o citesti!
- Nu.
- Ai uitat ca esti jucaria mea?
- Nu sunt...
- Poftim?
- Nimic...
- Perfect!
CITEȘTI
Hai să ne jucam!
Korku- Hai să ne jucăm! Jocul lui Carter și al lui Theo! Într-un conac dintr-un oraș simplu, cu oameni drăguți și buni, se întâmplă lucruri greu de crezut. Carter Morgan, un băiat crezut mort de restul lumii, îndură chinurile groaznice aduse de Theo, un...
