~I
O priveam pe Theo cum imi gateste micul de jun, in timp ce fantomele a doua sute de copii se jucau prin conacul vechi. Unul din copii mi-a cuprins spatele cu mainile si m-a imbratisat strans.
- Carter, vrei sa te joci cu noi?
- Ce joc?
- Turtura postasului! tipa copii in cor, iar eu simt cum respiratia mi se ingreuneaza.
Mi-am indreptat privirea spre un grup de copii care trageau dupa ei un om plin de sange care tipa, disperat, dupa ajutor. L-am privit trist si am dat sa-mi intorc privirea spre mancarea ce mi-a fost pusa in fata, dar acesta mi s-a adresat.
- Carter? Carter Morgan, tu esti? spune barbatul si ma priveste cu groaza.
- Eu sunt, domnule Petterson! zambesc trist si-mi acopar urechile.
- Am crezut sa ai murit acum doi ani, cand ti-ai gasit iubita moar-
Nu a mai apucat sa spuna nimic, caci unul dintre copii i-a strivit capul. Mi-am luat privirea de la imaginea groaznica si m-am concentrat pe mancarea din fata mea. Theo mi-a zambit si s-a asezat la masa, in fata mea. Am mancat ceea ce Theo mi-a pus in fata si am lasat ceasca de ceai pe farfuriuta ei, cand am auzit o bataie ritmica in masa , mi-am ridicat privirea la aceasta.
- Medalionul.
- Chiar acum?
- Acum! spune calma si ma priveste zambind.
Timp de doi ani, in douazeci de minute am dreptul sa caut acel medalion, daca nu-l gasesc ma asteapta tortura si suferinta. Ma ridic de la masa si-mi tarai picioarele pana in living, stiu ca nu voi gasi medalionul. Niciodata nu l-am gasit. Timpul a trecut si s-a facut ora saisprezece si cincizeci de minute. Am intrat in camera in care, in fiecare zi, eram torturat si m-am asezat pe tronul meu.
Lama din mana lui Theo imi taia pielea fina facandu-ma sa scancesc de fiecare data cand Theo adancea taieturile, ca taieturile sa nu se infecteze un copil turna spirt din plin. Pe cealalta mana doi copii se jucau de-a stinsul tigarilor, lasandu-mi rani minore, dar dureroase. Dupa douazeci de minute de chin, Theo s-a ridicat in picioare si s-a pozitionat in fata mea, ranjindu-mi.
- Nu vreau sa mor, Theo! spun incet si o privesc trist.
- De ce nu? Daca tu mori, Carter, toti vom fi fericiti! spune zambind si imbratisandu-ma.
- Dar tu cu cine te vei mai juca?
- Aici ai dreptate!
Theo m-a sarutat lung pe buze, o lacrima mi s-a prelins pe obraz. E ora trei si douazeci si patru de minute. Ce s-a intamplat? Cum am ajuns in pat? Dupa sarut, tot ce stiu e ca a fost un sarut lung si apoi...intuneric. Mi-am rotit corpul si am deschis ochii somnoros, ca apoi sa cad din pat din cauza socului. Pe partea stanga a patului era un cadavru a unei fete de vreo saispreze ani care lucra la un magazin din apropiere, fata ei era mutilata. Am ferit patura de pe pat si am simtit cum urmeaza sa vomit, in pat se aflau doar capul si organele acesteia. Am privit prin camera si am gasit-o pe Theo stand pe un fotoliu si zambindu-mi sadic.
- De ce faci toate astea?
- Pentru ca te iubesc!
- Atunci haide in cealalta camera sa dormim, spun calm si ii zambesc.
- Chiar vrei sa dormi cu mine?
- Da, as vrea asta!
CITEȘTI
Hai să ne jucam!
Terror- Hai să ne jucăm! Jocul lui Carter și al lui Theo! Într-un conac dintr-un oraș simplu, cu oameni drăguți și buni, se întâmplă lucruri greu de crezut. Carter Morgan, un băiat crezut mort de restul lumii, îndură chinurile groaznice aduse de Theo, un...
